duminică, 28 mai 2017

13 Paradoxuri cu Oskar Wilde


-         Debarcând  în America, în 1882, Wilde le spunea vameşilor: „ N-am nimic de declarat, afară doar de geniul meu.”

-          Un subiect frumos, în sine nu-i sugerează nimic artistului. Îi lipseşte imperfecţiunea.

-          Numai oamenii superficiali se cunosc pe sine.

-          Dragostea de sine reprezintă începutul unei idile de o viaţă.

-          E absurd să împarţi oamenii în buni şi răi; oamenii sunt ori încântători, ori plicticoşi ─ asta-i totul.

-          Când se ascultă muzică proastă, e o adevărată datorie s-o acoperi cu conversaţie.

-          Melomanii sunt pur şi simplu absurzi: îţi cer întotdeauna să fii complet mut, tocmai atunci când ai dori să fii complet surd.

-          Tinerii vor să fie fideli şi nu izbutesc, bătrânii vor să fie infideli şi nu izbutesc.

-          Nu există întrebări indiscrete, indiscrete pot fi doar unele răspunsuri.

-          Când suntem fericiţi, suntem întotdeauna buni, dar nu întotdeauna când suntem buni suntem şi fericiţi.

-          Nimic nu e mai primejdios să fii ultra-modern: rişti să devii ultra-demodat.

-          Omul bine crescut îi contrazice pe alţii. Înţeleptul se contrazice pe sine.

-          Există opere care au aşteptat multă vreme până să fie înţelese: ele dădeau răspunsuri la întrebări care nu se puseseră niciodată, căci adeseori întrebarea survine îngrozitor de târziu în urma răspunsului. 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu