Cine nu-şi pune întrebări existenţiale,
Nu trăieşte viaţa la cote reale.
Cine nu întreabă destinul, în van,
De unde am venit eu, om profan?
De ce am venit eu pe lume,
Fără să am dreptul la ceva, la a spune?
Am păşit fără voie, cu vise necoapte,
În amalgamul de oameni, de fapte.
Îmi este dragă viaţa ce mi s-a dat,
Ca un cadou pur, necondiţionat.
De ce să mai întreb pentru a „n”-a oară,
De ce sunt eu, pe aici, pe afară?
Mai bine aş da un răspuns potrivit,
Prea greu de gândit, prea greu de găsit.
Totuşi, cred că pe lumea asta, eu sunt,
Să împlinesc un destin, un legământ!
(copiilor mei)
(copiilor mei)
Angela Ciuraru, 31 ianuarie, 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu