Săptămâna (Trecerea timpului)

Săptămâna a trecut,

Nu ştiu când! Atât de iute!

Eu, nimic nu am făcut,

Şi-am dorit atât de multe!

Ziua-i lungă ─ când te doare,

Trece-ncet, aşa se pare!

Dacă vesel, însă, eşti ─

Fuge ziua cât clipeşti.

Lunea-i ziua cu bucluc

La serviciu, ca s-ajung.

Cu-un efort substanţial,

Am ajuns, sunt la program.

Marţea-mi zic: „mi-am revenit”,

Parcă sunt şi odihnit!

Planuri mari îmi proiectez,

Ceva nou. Cum să visez?

Vine miercurea cu dor,

Adaptat sunt, am şi spor.

Încep ziua cu elan,

Sper să nu trudesc în van.

Joi, deja am obosit.

Mă întreb: "Cât am muncit?"

Drept răsplată, ce-am primit?

Am tot dat! Dar cât am-luat?

Vinerea, mai fac ceva,

E-n toată speranţa mea.

Calculele am pornit,

Mi-au ieşit cum mi-am dorit.

Sâmbăta sunt relaxat,

De corvadă am scăpat,

Pun la cale alte planuri,

Chiar s-alerg, pe nişte dealuri.

Duminica, este scurtă,

Trece, ea nu te ascultă.

Te gândeşti cu întristare,

Vine lunea, tare-i mare!

Dar duminica-i frumoasă,

Că mai stam şi pe acasă!

Poţi să faci şi-o rugăciune

Pentru cei plecaţi din lume.

Şi aşa cum a-nceput,

Şapte zile au trecut.

Nimeni nu le-a numărat.

Săptămâna, a plecat!

Angela Ciuraru, 26 ian 2018

Două imagini suprapuse: clădiri vechi văzute în oglinda unei clădiri noi.

Spre muncă pe lângă lacul Ciuperca, Tulcea

Foto: Angela Ciuraru