Trec anii peste noi lăsând pregnante urme,
Ele se văd în ochii încercănaţi de umbre.
Ce plini de farmec, cândva, tu i-ai văzut?
Ce goi şi arşi, acuma, când timpul a trecut?
Mai poţi a căuta un licăr de sclipire,
În ochii ce au ars în ei a ta iubire?
Cărbunele mai fumegă, în propria-i cenuşă,
Lăsată de un vânt ce i-a bătut, cândva, la uşă.
Dar ochii de cărbune, ce i-ai iubit aievea,
Au licărit cu-un bob de lacrimă cam grea.
De i-ai privi de-aproape, tu sigur ai vedea,
Că-n ochii ei acuma, sunt doar sclipiri de nea.
Angela Ciuraru, 29 ian 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu