Toate
florile-s culori,
Iar
culorile-s din nori
Din
natura ce se vede
Într-un
curcubeu de vreme.
Pus pe
cer după o ploaie,
De un
soare ce-ncovoaie
Panglica
cea luminoasă
În
culori, armonioasă.
Albul,
pare rece, dur,
Dar în
el, stă cel mai pur
Colorit, dintr-un răsărit nativ,
Descompus
în rocvaiv.
Roşul nu
e doar în maci,
Îl
găseşti chiar şi-n copaci
Cu
coroanele-ncărcate
De
atâtea flori roşcate.
De la
cer, eu am să fur,
Un
albastru de azur.
Şi-am
să-l pun la albăstrele
Să
le-admire cin' le-o vede.
Nu-i
culoare mai frumoasă,
Decât galbenul
din vază
Ce-n buchet
de tufănele
Stă un
galben de la stele.
Galbenul
e o mândrie,
Întâlnit
la păpădie.
Dar
nuanţe mai roşcate,
Din
oranj, le-a prins pe toate.
Florile
de câmp, mai mândre,
Au pus
soarele pe frunze.
Petalele
le-au colorat,
Tot mai
viu, tot mai bogat.
Dintr-o
toamnă-ntârziată,
Am dus
verdele-n fereastră.
Să am
toată iarna-n casă
Viaţă-n
flori, culori pe masă.
Iar o
floare mai pestriţă,
Cândva
fostă romaniţă,
Dă
culoare şi aromă
Ceaiului
servit la sobă.
Angela Ciuraru, 27
ian 2018
Foto: Angela Ciuraru
 |
Ploaie de vară la Tulcea  După ploaie!  O seară cu muşcate la terasă.  Culori  Culori  |
"Roşul nu
e doar în maci / Îl
găseşti chiar şi-n copaci"
"De la cer, eu am să fur /Un albastru de azur"
"Galbenul
e o mândrie / Întâlnit
la păpădie"
"Iar o floare mai pestriţă, /Cândva
fostă romaniţă, /Dă
culoare şi aromă / Ceaiului
servit la sobă."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu