De ce am venit eu pe lume?

Cine nu-şi pune întrebări existenţiale,

Nu trăieşte viaţa la cote reale.

Cine nu întreabă destinul, în van,

De unde am venit eu, om profan?

De ce am venit eu pe lume,

Fără să am dreptul la ceva, la a spune?

Am păşit fără voie, cu vise necoapte,

În amalgamul de oameni, de fapte.

Îmi este dragă viaţa ce mi s-a dat,

Ca un cadou pur, necondiţionat.

De ce să mai întreb pentru a „n”-a oară,

De ce sunt eu, pe aici, pe afară?

Mai bine aş da un răspuns potrivit,

Prea greu de gândit, prea greu de găsit.

Totuşi, cred că pe lumea asta, eu sunt,

Să împlinesc un destin, un legământ!
 (copiilor mei)

Angela Ciuraru, 31 ianuarie, 2018

Linii pe faţă

Linii, doar linii adânci, bine marcate,

Le-a adunat, din ani, timpul pe-a ta faţă.

Desenele sunt simple, nişte picturi abstracte,

Obrazul tău - oglindă clară de evidenţă.

Linii, doar linii adânci, bine pătrunse,      

Perfect camuflate, fie discret, sau deghizate.            

Sunt linii din lumea întregă adunate şi ascunse,

Desene geometrice - lucrări stilizate.                     

Atâtea urme adânci de durere sau amintiri duioase,

Aceste desene cu linii,  închise-n carapace.

Nu le mai judeca. Urâte sau frumoase,
Mai dulci sau mai amare, azi n-ai ce le mai face!

Angela Ciuraru, 30 ianuarie, 2018

Cărbune şi sclipiri

Trec anii peste noi lăsând pregnante urme,

Ele se văd în ochii încercănaţi de umbre.

Ce plini de farmec, cândva, tu i-ai văzut?

Ce goi şi arşi, acuma, când timpul a trecut?

Mai poţi a căuta un licăr de sclipire,

În ochii ce au ars în ei a ta iubire?

Cărbunele mai fumegă, în propria-i cenuşă,

Lăsată de un vânt ce i-a bătut, cândva, la uşă.

Dar ochii de cărbune, ce i-ai iubit aievea,

Au licărit cu-un bob de lacrimă cam grea.

De i-ai privi de-aproape, tu sigur ai vedea,

Că-n ochii ei acuma, sunt doar sclipiri de nea.

Angela Ciuraru, 29 ian 2018

Săptămâna (Trecerea timpului)

Săptămâna a trecut,

Nu ştiu când! Atât de iute!

Eu, nimic nu am făcut,

Şi-am dorit atât de multe!

Ziua-i lungă ─ când te doare,

Trece-ncet, aşa se pare!

Dacă vesel, însă, eşti ─

Fuge ziua cât clipeşti.

Lunea-i ziua cu bucluc

La serviciu, ca s-ajung.

Cu-un efort substanţial,

Am ajuns, sunt la program.

Marţea-mi zic: „mi-am revenit”,

Parcă sunt şi odihnit!

Planuri mari îmi proiectez,

Ceva nou. Cum să visez?

Vine miercurea cu dor,

Adaptat sunt, am şi spor.

Încep ziua cu elan,

Sper să nu trudesc în van.

Joi, deja am obosit.

Mă întreb: "Cât am muncit?"

Drept răsplată, ce-am primit?

Am tot dat! Dar cât am-luat?

Vinerea, mai fac ceva,

E-n toată speranţa mea.

Calculele am pornit,

Mi-au ieşit cum mi-am dorit.

Sâmbăta sunt relaxat,

De corvadă am scăpat,

Pun la cale alte planuri,

Chiar s-alerg, pe nişte dealuri.

Duminica, este scurtă,

Trece, ea nu te ascultă.

Te gândeşti cu întristare,

Vine lunea, tare-i mare!

Dar duminica-i frumoasă,

Că mai stam şi pe acasă!

Poţi să faci şi-o rugăciune

Pentru cei plecaţi din lume.

Şi aşa cum a-nceput,

Şapte zile au trecut.

Nimeni nu le-a numărat.

Săptămâna, a plecat!

Angela Ciuraru, 26 ian 2018

Două imagini suprapuse: clădiri vechi văzute în oglinda unei clădiri noi.

Spre muncă pe lângă lacul Ciuperca, Tulcea

Foto: Angela Ciuraru

Flori şi culori

Toate florile-s culori,

Iar culorile-s din nori

Din natura ce se vede

Într-un curcubeu de vreme.

Pus pe cer după o ploaie,

De un soare ce-ncovoaie

Panglica cea luminoasă

În culori, armonioasă.

Albul, pare rece, dur,

Dar în el, stă cel mai pur

Colorit, dintr-un răsărit nativ,

Descompus în rocvaiv.

Roşul nu e doar în maci,

Îl găseşti chiar şi-n copaci

Cu coroanele-ncărcate

De atâtea flori roşcate.

De la cer, eu am să fur,

Un albastru de azur.

Şi-am să-l pun la albăstrele

Să le-admire cin' le-o vede.

Nu-i culoare mai frumoasă,

Decât galbenul din vază

Ce-n buchet de tufănele

Stă un galben de la stele.

Galbenul e o mândrie,

Întâlnit la păpădie.

Dar nuanţe mai roşcate,

Din oranj, le-a prins pe toate.

Florile de câmp, mai mândre,

Au pus soarele pe frunze.

Petalele le-au colorat,

Tot mai viu, tot mai bogat.

Dintr-o toamnă-ntârziată,

Am dus verdele-n fereastră.

Să am toată iarna-n casă

Viaţă-n flori, culori pe masă.

Iar o floare mai pestriţă,

Cândva fostă romaniţă,

Dă culoare şi aromă

Ceaiului servit la sobă.

Angela Ciuraru, 27 ian 2018

Foto: Angela Ciuraru

Ploaie de vară la Tulcea



  După ploaie!




O seară cu muşcate la terasă.




Culori



Culori

                                       "Roşul nu e doar în maci / Îl găseşti chiar şi-n copaci"

"De la cer, eu am să fur /Un albastru de azur"

                                                   "Galbenul e o mândrie / Întâlnit la păpădie"

                                      "Iar o floare mai pestriţă, /Cândva fostă romaniţă, /Dă culoare şi aromă /                                                        Ceaiului servit la sobă."

Secretul roților

Să-nvârţi roata, lin să meargă,

Nu e chiar lucru de şagă.

Reuşită-n proiectare,

Ea se-nvârte, tot mai tare,

Până la prima-ncercare.

Pusă-n practică, se pare,

Roata fiind  la rodare,

S-a gripat. Da, s-a blocat.

Fixă pe arbore-a stat,

Până ce s-a reparat.

Când rodajul s-a sfârşit,

Era gata de ieşit.

Roata pusă-n parametri,

Măsuraţi cu  tahometri,

Muşca iute kilometri.

Pe şoseaua asfaltată,

Roata n-a cedat vreodată.

Însă, la mia de gropi,

Mai „câştigă” iar în  joc.

Vrei, nu vrei, ai s-o dansezi!

La  SERVICE ai s-o vezi!

Mentenanţă să-i prestezi,

La drum lung să o testezi.

Angela Ciuraru, 16 ian 2018

Prima zăpadă, iarna 2018 la Tulcea.

Foto: Angela Ciuraru "Roţi prin tulcvea"

Visul și amintirile

  Asociat trecerii într-o altă ordine a universului, visul reprezintă o tehnică de evadare, în sens aproape romantic. Totodată, visul presupune zbor, plutire, desprindere de realitatea înlănţuitoare şi, în acest sens, devine şi cale de legătură între fiinţa terestră şi cea astrală.

În viaţa reală, eşti cuprins de o uşoară melancolie atunci când asculţi un cântec despre inevitabila îmbătrânire; impuls venit din frica pe care ne-o imprimă trecerea timpului.

Ca o "şuviţă argintie" îţi aminteşti cuvintele: "Ce am făcut oare tot timpul ăsta? Când am crescut atât de mare, fără să ştiu, fără să-mi spună nimeni?..."

Încerc să-mi păstrez conştiinţa visului: "Ca în vis, orice întâlnire, orice absurditate, toate mi se păreau fireşti. Pe mine nu mă va atinge nimeni, nu-mi va putea face nimeni nici un rău - ca în vis..."

(După Mircea Eliade)

  Plecând de la înţelepciunea lui Eliade am construit un vis cu fotografii mai vechi, un vis al meu.

Am selectat câteva fotografii în ordine aleatorie, fiind cuprinsă de o uşoară nostalgie, melancolie... Am văzut  în ele, desigur,  trecerea timpului meu.

Evident, ca fiecare dintre noi, şi eu mi-am pus întrebări similare:

"Ce am făcut oare în tot timpul ăsta?

 Când am crescut atât de mare, fără să ştiu, fără să-mi spună nimeni?..."

Dar şi...  "Când a trecut timpul?"

Eu, cu unul din cei doi fraţi şi cu sora mea

                                               

               

La gimnaziu cu proful de geografie şi cu proful de sport.

  

Aveam 15 ani.

Împlinesm 16 ani, eram elevă la un liceu din oraşul Roman.

  Eu când am împlinit 18 ani.

 Eu, studentă.

                                                       

Cu prof.Ciubotaru la banchetul de la facultate.

Momentul când aveam să-mi schimb numele.

"Buchetul cu gladiole"

Era în anul 1978, de soacră fiind semănată la intrarea pe poartă

Primii ani de muncă, la un liceu din Tulcea.

La catedră.

La premierea elevilor mei!

O serbare cu chemare!

La una din aniversări!

Aproape de pensionare.

Am fost la teatru.

Am fost la plimbare.

Acasă.

Trece vremea!

La umbra anilor

Misterul trandafirilor galbeni

Misterul trandafirilor galbeni

Stă ascuns în petale firave
Disipat în inimi ce bat aritmic,
Încercând insuficienţa s-o umple.

Trandafirul galben are efect

Prin parfumul lor fără defect
Dilatând vasul de sânge,
Ce-l încearcă pulsul ce plânge.

Efectul produs de culoare
Stă în inima de floare
Ce produce senzaţii arzătoare
În inima celui ce-l are.

Efectul produs de parfum,
Este în inima omului bun.
Încântată de parfum şi culoare
Inima nu mă mai doare.

Angela Ciuraru, 1 ian.2018