Peste zarea cea albastră,
Unde liniștea veghează,
Unde pasărea-i măiastră.
Pescărușii albi, planează,
Peste apa cea mai clară,
Cu privirea, ei, scrutează
Sub albastrul apei, hrană.
Pescărușii albi, vânează,
Luciul apei, sparg din zbor.
Ciocu-i arcul ce vibrează,
Când de pește le e dor.
Pescărușii albi tot strigă,
Către puii ce-au crescut.
Îi îndeamnă să atingă,
Cer albastru ca pe-un scut.
Pescărușii albi, sunt liberi,
În albastrul infinit .
Zboară către depărtări,
Nu-i mai vezi, sunt la zenit.
Angela Ciuraru, 31 august 2017
Foto net


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu