CERCURILE CUNOAŞTERII: "Intinerarii artistice"

Katsushika Hokusai (1760–1849)

Despre "Hokusai... bătrânul nebun după desen."
"Una dintre cele mai remarcabile personalități ale artei universale este pictorul japonez Katsushika Hokusai. Opera lui cu adevărat prodigioasă, reprezintă poate sinteza cea mai cuprinzătoare a calităților artei japoneze.

Rafinamentul formei, rod al unui îndelung proces de cizelare și al unui multiseculare tradiții, se îmbină la Hokusai cu un dar al observației de o mare acuitate și, mai ales, cu un interes inepuizabil pentru concret, pentru înfățișările diverse ale vieții și ale naturii în continuă transformare, ale acelei ukiyo-e - "lume care trece" - , care a dat numele școlii democratice de artă japoneză de la începutul secolului al 18-lea.

Dogmelor care duseseră arta oficială la anemiere și închistare, această școală le opunea o artă care-și trăgea substanța din viața însăși pe care o năzuia să o exprime în forme cât mai accesibile. Un semn și o consecință a acestor tendințe este și răspândirea pe care o au în Japonia secolului al 18-lea gravura policromă autonomă, ca și gravura destinată ilustrării cărților.

Hokusai este fără îndoială punctul culminant al acestei evoluții, care constituie în chip evident un reflex al dezvoltării însăși a vieții economice a Japoniei și al împotrivirii crescânde a poporului față de absolutismul feudal.

Hokusai se formează în vâltoarea luptei împotriva edificiului învechit al picturii tradiționale, care se istovea în nesfârșitele variații pe aceleaşi teme tra nsformând un mare stil în clișeu și rutină.

El își însușește în chip desăvârșit meșteșugul tradițional, dar inovează îndrăzneț atunci când vechiul limbaj se dovedește prea sărac pentru a exprima întreaga gamă a aspectelor naturii precum și a vieții oamenilor, pe care o descoperă și o studiază cu nesaț, pe străzile orașelor, în atelierele meșterilor, în teatre.

Maestru al caligrafiei elegante, care părea a fi o lege imuabilă a picturii japoneze, Hokusai nu se sfiește totuși, pentru a reda cu vigoare corpurile de atleți sau diformitășile fizice, să recurgă la o linie frântă, nervoasă, cu totul personală, care definește nu numai o viziune ci și o concepție nouă. Inovațiile în domeniul perspectivei, pe care unii cercetători le explică și prin cunoașterea de către Hokusai a picturii europene, decurg fără îndoială din aceeași necesitate resimțită de artist de a-și crea un limbaj cât mai bogat și mai suplu, pe măsura repertoriului atât de bogat și mereu reînnoit de teme pe care i le oferea viața.

Născut pentru a vedea, încercând toate experiențele, Hokusai a urmărit până la sfârșitul vieții, cu o pasiune exclusivă, spectacolul vieții și multiplicitatea formelor din natură, transformându-le și
transfigurându-le într-o operă plină de culoare, de forță și de poezie, care demonstrează că subtilitatea și simțul nuanțelor sunt perfect compatibile cu vigoarea expresivă și cu monumentalitatea viziunii.

La baza artei lui Hokusai stau o mare modestie și o dăruire totală. Sunt cu adevărat impresionante cuvintele cu care el își prefața, cu cinsprezece ani înainte de moarte, cele O sută de vederi ale muntelui Fuji: "De la vârsta de şase ani aveam pasiunea de a desena formele obiectelor. Până la vârsta de cincizeci de ani am publicat o infinitate de desene, dar tot ce am produs până la vârsta de şaptezeci de ani nu merită să fie luat în seamă. Abia la 73 de ani am înţeles întrucâtva structura naturii adevărate, a animalelor, a ierbii, a arborilor, a păsărilor, a peştilor, a insectelor.

La 80 de ani voi putea încă progresa; la 90 de ani voi pătrunde misterul lucrurilor; la o sută de ani voi ajunge cu siguranţă la un nivel miraculos şi când voi avea o sută zece ani, în arta mea totul, un punct, o linie, va fi viu.

Cer celor care vor trăi cât mine să vadă dacă mă voi ţine de cuvânt. Scris la vârsta de 75 de ani, de mine, Hokusai... bătrânul nebun după desen."

Hokusai -"Intinerarii artistice"(Mircea Popescu, 1961)

Hokusai: „Valul”

Ce se mai poate spune, în plus, despre Hokusai... „bătrânul nebun după desen”...

Japonezul născut la Yedo în jurul anului 1760 a devenit, în decursul secolelor, un mit al istoriei artei. Taina acestui prodigios creator ─ numit nu o dată geniu ─ a cărui operă a fost comentată, analizată, disecată trecând prin furcile caudine ale curentelor şi afinităţilor criticii de artă, devine, cu scurgerea timpului din ce în ce mai greu de surprins în cuvinte.H

Cele 36 vederi ale Muntelui Fuji
(46 gravuri de fapt) sunt realizate concomitent cu albumul ”Desene dintr-o trăsătură de penel”, în cursul anului 1829. Ele sunt urmate, în 1934, de seria alb-negru „Cele 100 vederi ale Muntelui Fuji”

Fotografii- lucrări Hokusai - internet

Iată câteva rânduri din scrierile lui Hokusai: „...Acest ton, denumit tonul surâsului Warai-guma, este aşezat pe figura femeilor pentru a sugera impresia de viaţă şi este folosit deasemenea pentru a colora florile. Iată mijlocul de a fabrica acest ton: trebuie să iei un roşu mineral «shuyen-ji», să topeşti acest roşu în apă care fierbe şi să laşi să se liniştească soluţia; este un secret pe care pictorii nu-l divulgă.”

Starea de graţie care-i guvernează întreaga operă rămâne teribilă. J. Hiller, considera, de pildă, seria

„Cele 36 vederi ale Muntelui Fuji”, „de virtuozitate asemănătoare cu variaţiile Diabelli ale lui Beethoven”. Şi criticul continua: „Iar în ceea ce priveşte curajul compoziţiei, chiar şi acestea sunt depăşite de seria „Căderilor de apă”

Se ştie mai puţin faptul că celebrul gravor a scris şi a ilustrat poezii pe care le semna:
„Hokusai nebun după lună”