"Veşnic tânărul GEORGE ENESCU"

"... s-a ridicat dintre buni moldoveni din părțile de sus, pline de trecut și poezie, un copil care a minunat pe cei mai cunoscători ai unei arte pe care o avea din instinct. Și copilul s-a făcut tânărul, veșnicul tânăr, nou ca în ziua întâia când a înfiorat strunele vioarei cu atingerea sufletului." NICOLAE IORGA
.
 S-a născut la 19 august 1881, la Liveni, din judeţul Dorohoi, în nordul Moldovei. Tatăl era proprietar de pământ, iubitor de muzică.
După ce s-a jucat cu "viori" din strujeni de păpuşoi, Jorjac - cum era alintat  - a primit o vioară adevărată (la vârsta de cinci ani). Cel dintâi profesor i-a fost un lăutar adus de la Dorohoi, care ştia o mulţime de cântece populare. Amintirile copilăriei au lăsat o urmă de neşters în fiinţa lui Enescu.

.

"De Moldova mă simt legat prin toate fibrele mele. Legătura mea cu apele şi cerul Moldovei nimic nu o poate desface. Pământul natal, cu tot ce e pe el, îl purtăm toată viaţa în noi şi e prezent în cântec, în
poemă, în piatra sculptată, în pânza pictată ca şi în faptă. Fără el, am fi sarbezi."
(George Enescu)
"Compozitorul George Enescu ajunsese în 1921 la maturitate, odată ce împlinea patruzeci de ani, iar virtuozul Enescu era nu mai puțin un artist desăvârțit. El depășise toate etapele dominării instrumentului, tehnica viorii, spre a-și aservi întreaga artă exprimării ideilor și sentimentelor profunde, nobile, superioare. Ajunsese la înflorirea tuturor darurilor sale remarcabile. "
(Alfred Alessandrescu)


.
"El se desface din lucrurile pământești și ochii lui capătă privirea interioară, pentru că Enescu vede și aude ceea ce la puțini li-e dat să vadă sau să audă."
(revista Armonia, 1931)
 .
   "Aspiraţia sa permanentă era creaţia, dar problemele ridicate de existenţă şi nevoia sa de a rămâne independent amânau mereu înfăptuirea integrală a acestei nobile aspiraţii . Timpurile erau potrivnice
independenţei absolute pe care şi-o dorea: "...astăzi trăim un fel de nebunie, spunea el, suntem veşnic ameninţaţi, iar prăbuşirile economice tulbură atmosfera şi-ţi alterează optimismul." El continua însă să viseze, să spere în înfăptuirea unei lumi "care să se conducă după principiile ordinei şi ierarhiei, singurile modalităţi pentru propăşirea omenirii."
(Din  vol "Veşnic tânărul GEORGE ENESCU" de George Sbârcea)
.



"Ființa maestrului nu trăda nimic din sacrificiul timpului pierdut; era zâmbitor și plin de răbdare, calm în fiecare din frumoasele-i mișcări armonioase, încovoierea umerilor - dreptul fiind mai înalt decât stângul - făcea ca siluieta lui să semene cu o salcie plângătoare. Impresia era sporită și de șuvițele părului castaniu cu câte o străfulgerare aurie în el, ce-i cădea pe frunte. Toate acestea le-am văzut doar până i-am zărit ochii. Din clipa aceea n-au mai existat decât privirile sale de o indescifrabilă profunzime și, totodată, de o nespusă blândețe senină, tulburate pe câte-o clipă de umbra visării."
(Este impresia personală a lui George Sbârcea, care l-a văzut și auzit întâia oară
pe GEORGE ENESCU în noiembrie 1923, la Cluj)
.
  Privirile sunt însuși omul.
"Este unul din locurile comune ale caracterologiei curente. La George Enescu, această constatare era deosebit de evidentă, căci în ochii lui se reflectau toate emoțiile și dispozițiile muzicii cântate, care se adâncea, se intensifica, sporea în căldură datorită acestor priviri. Ele ne învăluiau într-o caldă îmbrățișare, fără urmă de retorism, ținând neîntrerupt treaz pulsul participării la cele cântate." (George Sbârcea)

"Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii.
(...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din
propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe." Yehudi Menuhin

      ARMONII NOI ÎN MUZICA ROMÂNEASCĂ

    Mișcarea pentru independență și unitate națională a poporului român din Moldova, Muntenia și Transilvania în secolul al XIX-lea n-a fost numai un fenomen local, ci a fost, anterior sau paralel, și un fenomen european. Reprezentanţii pe toate tărâmurile ai acestui ideal de independenţă şi unitate au afirmat pretutindeni caracterul original al spiritului naţional, manifestat în forme de o remarcabilă vigoare şi de mare frumuseţe în arta populară. Să nu se uite că, la noi, mai toţi poeţii din veacul trecut se inspiră din arta de multe veacuri a poporului...

    Tipul ideal al poetului cucerit de larga accesibilitate a poeziei populare şi decis s-o impună atenţiei  generale este Vasile Alecsandi.

    Începuturile muzicii române moderne sunt legate de aceste importante evenimente în viaţa naţională, care duc la apariţia unor lucrări muzicale înzestrate cu o personalitate etnică. O întreagă pleiadă de compozitori, în frunte cu Gavriil Musicescu în Moldova, D.G. Khiriac în Muntenia, Iacob Mureşianu în Transilvania apelează în creaţia lor la motive de cântec şi joc popular.

    Un vânt de primăvară suflă peste mişcarea muzicală românească, cultura corală cunoaşte un avânt nebănuit, iar folclorul prilejuieşte crearea de imagini şi armonii noi.

    În această atmosferă, se iveşte George Enescu. Fără să fie expresia evolutivă a unei arte, aflată în patria sa abia la începuturile ei, el sparge limitele modeste ale predecesorilor săi, spre a face din muzica românească o artă vie, umană în resorturile ei morale, pe care o înalţă prin opera sa la un nivel de conteporanietate cu muzica europeană.

(George Zbârcea "Veşnic tânărul George Enescu")

                               

"Compoziţie cu motive romanesti"- Ion Theodorescu