Dar și-atâtea inimi grele.
Încărcate de durere,
Cad de coapte sau de rele.
Merele pică din ram,
Frunzele zboară spre geam.
Ca-ntr-un vis frumos, real,
Fac tabloul ideal.
Merele verzi, sănătoase,
Creanga nu au părăsit.
S-au ținut tare, bățoase,
Locu-n coș pân-au găsit.
Merele cad din copac,
Pe când vântul bate tare,
Chiar la mine în ceardac,
Așteptând o sărutare.
Merele nu-s mălăiețe,
Pentru gurile-ndrăznețe.
Totuși, la unii mai plac,
Că nu se urcă-n copac!
Angela Ciurar.u, 8 aug 2016
Foto: AC
Foto : Internet
Foto: AC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu