Imposibil să nu-l vezi.
Te piteşti la umbra deasă,
Soarele, ţine să iasă.
La amiază de-l priveşti,
Imediat te dumireşti.
Dogoreşte a ta faţă,
Supărat, ─ nu te răsfaţă.
Vine seara, ーe-obosit,
Cât a stat pe cer ţintit.
El coboară colo-n vale,
După orizont, agale.
Angela Ciuraru, 23 iunie 2017
Pădurea Telița, Tulcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu