vineri, 2 iunie 2017

Despre trandafiri!

TRANDAFIRUL Fragment- ( 1 )  
de EMIL GÂRLEANU

   La o margine de drum înflori şi trandafirul. Şi a fost o minune, căci floarea trandafirului era aşa de gingaşă, aşa de albă de parcă de la ea 
se luminase dimineaţa aceea de primăvară. Ş-avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaraldul. Iar mirosul floarei 
se împrăştia îndată peste mijlocul câmpiei; fluturii cădeau adormiţi, celalte flori se plecară în faţa adevăratei stăpâne, pe când păsările 
veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma vrăjită, să vadă şi ele tulpina măiastră care îşi desfăcea frumuseţea pentru întâia oară pe 
pământ. Şi parcă şi lui Dumnezeu îi părea acuma rău că pusese într-o floare aşa de minunate însuşiri, - daruri pe care nu le împărţea nici în rai. – 
Lucrul acesta îl şoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânţă din fiecare floare ce creştea pe pământ, 
să o păstreze Preasfântul pentru răsad.
Până la amiază trandafirul se acoperi întreg de flori. Drumeţii treceau şi rămâneau locului, puneau mîinile la ochi, 
răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimţită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar dacă aveau câte ceva ân mână, 
aruncau să ţină floarea mai bine. În locul ei răsărea îndată alt boboc şi, cât ai clipi, se desfăcea. Şi alţi drumeţi treceau, şi nu era unul să nu rupă câte o floare.
EMIL GÂRLEANU


  • O, ROZĂ, EŞTI ASEMENI C-UN CHIP CERESC DE ZÂNĂ!
O, roză, ești asemeni c-un chip ceresc de zână!
O, vin – rubin cu raze ce-n suflet se desfac!
Capricioasă soartă!! Îmi pari tot mai străină
În orice ceas – și totuși, parcă te-aș ști din veac!
(Omar Khayyam)

  • Ce zi frumoasă-i astăzi! Și cât de blând zefirul!
În rouă-și spală fața aprinsă trandafirul.
Privighetoarea-și spune în grai străvechi și sfânt:
”Îmbată-te tot timpul de-arome și de cânt!”
(Omar Khayyam)
.
O, frumuseţe a trandafirului!

"O, frumuseţe a trandafirului,
Care emani bunătate, precum şi parfum!
Cine priveşte aceste flori,
Pe acest deal albastru şi câmp în pârg - ştie,
Unde duce datoria şi Puterile necunoscute
Dintr-un trandafir pot să-ţi rostească vrerea."
(Aldous Huxley)
  • Trandafirul
"Sunt frumoasă: am crescut în grădina iubitului.
Afară sub ploaia de primăvară, am băut dorinţa, afară, în lumina soarelui, am băut focul ─ acum înfloresc aşteptând."  (Edith Sodergran)
  • TRANDAFIRII (fragment)
"Mult mi-au plăcut şi placu-mi, trandafirii.
Eu buzele lor roşii le sărut,
Cînd gâlgâie izvorul asfinţirii
Prin aerul de de gânduri străbătut.
E câte-o zi în fiece petală,
Pe-obrazul lor curg orele. Se cern
Tăcerile din lume cu sfială.
Se face clipă tot ce-a fost etern."
(GEORGE LESNEA „Cântece de noapte”)

    Născut dintr-o poveste de dragoste, învăluit în legende si mister, cu petalele sale catifelate si parfumul învăluitor, adevarat rege al florilor, un ingredient în vechi ritualuri magice, o inspiratie vie pentru artişti, simbol universal al iubirii si al victoriei, leac de sănătate si izvor de frumusete, trandafirul este cea mai cunoscută si, probabil, cea mai iubită floare.

    După numele lui, în greacă rhodon însemnând trandafir, a fost botezată insula Rhodos. Istoria lui se pierde în negura timpului, descoperiri recente atestându-i existenta chiar si acum 30-40 de milioane de ani, pentru că acum 5.000 de ani să fi început cultivarea lui, probabil în grădinile imperiale ale Chinei.

    Trandafirul a fascinat dintotdeauna cu farmecul si calitătile lui deosebite, fiind alăturat zeilor, atât de greci si de romani, cât si de indieni sau de persi, dar si de legendele noastre populare. Datorită structurii lui cu 30 de petale a fost asociat labirintului, dar si timpului circular.

     Sunt multi zei care îsi revendică această floare fascinantă. Astfel, legenda spune ca ar fi apărut odata cu zeita frumusetii din spuma mării, înconjurând ca o ghirlanda trupul Afroditei. Dar legendele Afroditei sunt nenumărate. Astfel, se spune, de asemenea, ca trandafirul s-ar fi născut din sângele lui Adonis, ucis de Ares, drept pedeapsă că îndrăznise să se îndrăgostească de Afrodita. Sau că el ar fi apărut din lacrimile zeiţei amestecate cu sângele lui Adonis, rănit de un mistreţ sălbatic. Aşa ar fi luat naştere trandafirul roşu ca sângele, cu aroma lui îmbătătoare…

    O altă legendă spune ca trandafirul, destinat de la început să fie cea mai frumoasă floare, ar fi fost creat de Chloris, zeiţa florilor, din trupul unei mult îndrăgite nimfe pe care o răpise moartea. Pentru ca această floare să nu aibă pereche pe lume a apelat la ceilalti zei să-i dăruiască fiecare ceva din harul lui. Si, astfel, Dionis i-a dăruit parfumul ameţitor, cele trei Graţii i-au dat strălucirea, veselia si farmecul, Ares, zeul războiului, i-a dăruit drept arme, spinii, pentru a-şi putea apăra frumuseţea, iar vântul de primavară, Zephyr, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să-l lumineze si să-l înflorească.

    Dar trandafirul ii este atribuit si lui Cupidon. Astfel, se spune că el s-ar fi născut dintr-un surâs al năzdrăvanului zeu, iar spinii ar fi, de fapt, săgeţi metamorfozate ale zeului-copil.

    Vei găsi trandafirii unde te aştepti mai putin, în medicamente, în cosmetice, în dulciuri si mâncare, în băuturi, pentru a nu mai pomeni de grădini si de minunatele buchete de flori cărora probabil că nu s-a născut încă fata care să le reziste.

    Trandafirul roşu este un simbol al dragostei, cel alb sugerează inocenţa si puritatea, iar cel roz - graţia, pentru ca trandafirul galben să simbolizeze dragostea platonică, dar si gelozia.

    Un boboc de trandafir semnifică o iubire abia născută, o floare deschisă de trandafir alb - întrebarea o vei iubi?, iar o floare roşie deschisă - Sunt plin de iubire si dorinţă!

    Trandafirul simbolizează perfecţiunea, desăvarşirea, sufletul, inima si iubirea. Cu delicateţea si parfumul ei, această floare desăvârşită, poate cel mai expresiv simbol al iubirii, parcurge toată paleta de sentimente de dragoste, pasiune, suferinţă sau gelozie, neuitând nici de iubirea tragică sau de despărtire, fiind considerat mai mult decât o floare, un adevarat simbol al senzualităţii, al pasiunii, al eleganţei si al feminităţii.

    Trandafirul alb este imaginea sufletelor mântuite, reflex al cercurilor dumnezeirii şi simbol al comunicării prin iubire. (MIRCEA ELIADE)

























Fotografiind trandafirii, imortalizezi frumosul. Rămâi cu amprenta parfumului trandafirilor, tipărit în memorie.
Fotografiile, ele însele, sunt o parte din memoria noastră.
Fotografii: Angela Ciuraru

miercuri, 31 mai 2017

Flori de mai

Se duce luna florilor, spre vară.
Flori multe au să fie pânâ-n toamnă.
Sunt delicate, visătoare şi râvnite,
În luna mai, ce duce în ispite.

Am să adun la un sfârşit de mai,
Atâtea flori ce au crescut pe plai.
Nu pentru mine, deşi mi le doresc,
Ci pentru oamenii ce îi iubesc.

O, lună mai, cu dulci şi dragi fiori!
Îţi voi iubi mereu alaiul tău frumos cu flori.
De fiecare dată, e-aceeaşi judecată:
Care din flori e mai apreciată?

Când primăvara-ncepe cu micii ghiocei,
Alergi cătând , o tufă, pe sub tei.
Tu, cauţi pâlcuri mov sau albe cu brânduşe,
Doar pe sub brazi mai cauţi toporaşi.

Tu, lună mai, ne duci direct în cer, în rai.
În lumi de farmec, cu narcise,
Poiene pline cu lalele, ca în vise,
Cu liliac timid, ce a-nflorit acum în crâng.

Iar de aştepţi puţin, bujorii roşii,
Sau macii, din câmpii, stropiți acuma cu iubire,
Vei avea parte de trandafiri ce și-au venit în fire,
Să-ţi însoţescă cu-a lor petale paşii.

Îţi vor ieşi în prag de vară,
Atâția trandafiri, ca focul  cel cu pară,
Au flacără de dor şi de iubire,
Îndrăgostiţi fiind de ei, din fire.

E timpul ca să mulţumesc la flori,
Că mi-au trezit de-atâtea ori fiori.
Și mi-au umplut viaţa, se ştie,
Doar de culoare, de parfum şi poezie.

Angela Ciuraru, 31 mai 2017








Foto: Angela Ciuraru

duminică, 28 mai 2017

Pe tăcute

Am ascultat muzică bună, tăcând
şi surâzând.

Am parcurs pagini de carte, citind,
şi... din când în când, vorbind cu mine, 
în gând.

Am răspuns la un apel telefonic prin glas,
dar el, din păcate, 
nu a rămas.

Am admirat cerul albastru,
tânjind 
după Marea cea neagră.

Am dereticat prin camera goală,
gândind 
la ce o să mă doară.

Am gătit o mâncare, bună din foi,
pentru o cină romantică-n doi,
dar fără de noi.

M-am gândit apoi, la noi, 
tristă, tăcută,
fără să am de ce să râd,
dar nici de ce să plâng.

Am mirosit petuniile înflorite din balcon,
adulmecând parfumul şi tăcerea lor.

Am făcut ziua toată, 
de toate...
dar, în singurătate!

Angela Ciuraru, 17 mai 2017















Foto Angela Ciuraru
"Petuniile din balcon"




Teiul. Teiul de la fereastră.

Teiul
Sub fereastra de la bloc,
Stă un tei, bătrân de tot.
L-au plantat cei care azi,
Sunt plecaţi, jos printre brazi.

Vara, când este-nfrunzit,
Străjuieşte şi umbreşte,
Locul unde se găseşte,
Loc vrăjit, de zei urzit.

Luna mai, este un rai,
Lângă tei dacă-a-i  să stai.
Mii de flori te-or zăpăci,
Cu parfum,  în plină zi.

Teiu-aruncă în eter,
Tot parfumul din polen.
Să visezi înt-un alt fel.
Când e luna sus pe cer.

Angela Ciuraru, 19 mai 2107



Teiul:
Simbol eminescian, devenit emblemă a spiritualităţii româneşti. "... teiul nu-şi va mai scutura niciodată florile. 
Nu şi le mai poate scutura. E al nostru şi ce-i al nostru nu-i în timp, nu are durată..." 
(Mircea Eliade în nuvela "Ivan")


Teiul de la fereastră

Acasă, lângă fereastra mea,
Teiu-i gata să-nflorească.
Urmăresc din primăvară,
Floarea cum o să-i răsară.

Acuma-i moment de vis,
Când florile s-au deschis.
Ce decor te-ademenește!
Ce parfum te copleșește!

Amintirile cu tei,
Răscolite sunt de zei.
Eminescu l-a cântat,
Versuri dragi ia dedicat.

Cât timp teiul e-nflorit,
Eminescu mi-a zâmbit!
Zeu în veci va fi poetul
Teiului făcând portetul.

Angela Ciuraru, 6 iunie 2018




Din...

Din raze de soare,
Din adieri uşoare,
De vânt liniştit,
Prin ram înflorit.

Din ochi aţintiţi,
Prin pomi înfloriţi,
În cerul albastru,
Pereche cu astru.
Cu norii plecaţi,
Sau poate-alungaţi.

Din zborul planat,
De păsări jucat,
Din gânduri de bine,
Cu chipuri senine.

Din zgomot de apă,
Din fântână plecată,
Din zumzet de-albine,
Şi flori pentru mine.

Aşa va fi o zi,
Dacă-ţi vei dori!

Angela Ciuraru, 16 mai 2017




Fotografii făcute de mine, într-o zi însorită de mai 2017, la Tulcea. 

Dimineţi

Dimineţi cu zori, 
de la zei cu sori.

Dimineţi  dulci, 

să nu te mai duci.

Dimineţi cu zorele, 

toate, albăstrele.

Dimineţi 
cu viorele, 

venite din stele.

Dimineţi cu zaruri, 
aruncate-n valuri.

Dimineţi cu zaţ rămas, 

în ceaşcă, la un ceas.

Dimineţi în zare, 

la mare depărtare.

Dimineţi cu zile bune, 

în care ştii ce se spune.

Dimineţi fără zarvă, 

căutate prin iarbă.

Dimineţi zbuciumate, 

venite pe neaşteptate.

Dimineţi cu vânt- zefir, 

venite prin gândul lin.

Dimineţi cu zel, 

regăsit în el.

Dimineţi cu zmei, 

legaţi la ochi cu tei.

Dimineţi zăbovite, 

în pat lenevite.

Dimineţi zburate, 

pe neaşteptate.

Dimineţi zidite 

în suflet dorite.

Dimineţi zugrăvite, 

de poeţi iubite.

Dimineţi zămislite, 

prin rugă găsite.

Dimineţi zărite, 

printre florile ofilite.

Angela Ciuraru ,26 mai 2017




Răsărit de soare, surprins de la fereastra casei mele, în diferite dimineţi.

13 Paradoxuri cu Oskar Wilde


-         Debarcând  în America, în 1882, Wilde le spunea vameşilor: „ N-am nimic de declarat, afară doar de geniul meu.”

-          Un subiect frumos, în sine nu-i sugerează nimic artistului. Îi lipseşte imperfecţiunea.

-          Numai oamenii superficiali se cunosc pe sine.

-          Dragostea de sine reprezintă începutul unei idile de o viaţă.

-          E absurd să împarţi oamenii în buni şi răi; oamenii sunt ori încântători, ori plicticoşi ─ asta-i totul.

-          Când se ascultă muzică proastă, e o adevărată datorie s-o acoperi cu conversaţie.

-          Melomanii sunt pur şi simplu absurzi: îţi cer întotdeauna să fii complet mut, tocmai atunci când ai dori să fii complet surd.

-          Tinerii vor să fie fideli şi nu izbutesc, bătrânii vor să fie infideli şi nu izbutesc.

-          Nu există întrebări indiscrete, indiscrete pot fi doar unele răspunsuri.

-          Când suntem fericiţi, suntem întotdeauna buni, dar nu întotdeauna când suntem buni suntem şi fericiţi.

-          Nimic nu e mai primejdios să fii ultra-modern: rişti să devii ultra-demodat.

-          Omul bine crescut îi contrazice pe alţii. Înţeleptul se contrazice pe sine.

-          Există opere care au aşteptat multă vreme până să fie înţelese: ele dădeau răspunsuri la întrebări care nu se puseseră niciodată, căci adeseori întrebarea survine îngrozitor de târziu în urma răspunsului.