TRANDAFIRUL Fragment- ( 1 )
de EMIL GÂRLEANU
La o margine de drum înflori şi trandafirul. Şi a fost o minune, căci floarea trandafirului era aşa de gingaşă, aşa de albă de parcă de la ea
se luminase dimineaţa aceea de primăvară. Ş-avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaraldul. Iar mirosul floarei
se împrăştia îndată peste mijlocul câmpiei; fluturii cădeau adormiţi, celalte flori se plecară în faţa adevăratei stăpâne, pe când păsările
veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma vrăjită, să vadă şi ele tulpina măiastră care îşi desfăcea frumuseţea pentru întâia oară pe
pământ. Şi parcă şi lui Dumnezeu îi părea acuma rău că pusese într-o floare aşa de minunate însuşiri, - daruri pe care nu le împărţea nici în rai. –
Lucrul acesta îl şoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânţă din fiecare floare ce creştea pe pământ,
să o păstreze Preasfântul pentru răsad.
Până la amiază trandafirul se acoperi întreg de flori. Drumeţii treceau şi rămâneau locului, puneau mîinile la ochi,
răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimţită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar dacă aveau câte ceva ân mână,
aruncau să ţină floarea mai bine. În locul ei răsărea îndată alt boboc şi, cât ai clipi, se desfăcea. Şi alţi drumeţi treceau, şi nu era unul să nu rupă câte o floare.
EMIL GÂRLEANU
- O, ROZĂ, EŞTI ASEMENI C-UN CHIP CERESC DE ZÂNĂ!
O, roză, ești asemeni c-un chip ceresc de zână!
O, vin – rubin cu raze ce-n suflet se desfac!
Capricioasă soartă!! Îmi pari tot mai străină
În orice ceas – și totuși, parcă te-aș ști din veac!
(Omar Khayyam)
- Ce zi frumoasă-i astăzi! Și cât de blând zefirul!
În rouă-și spală fața aprinsă trandafirul.
Privighetoarea-și spune în grai străvechi și sfânt:
”Îmbată-te tot timpul de-arome și de cânt!”
(Omar Khayyam)
Privighetoarea-și spune în grai străvechi și sfânt:
”Îmbată-te tot timpul de-arome și de cânt!”
(Omar Khayyam)
.
O, frumuseţe a trandafirului!
"O, frumuseţe a trandafirului,
Care emani bunătate, precum şi parfum!
Cine priveşte aceste flori,
Pe acest deal albastru şi câmp în pârg - ştie,
Unde duce datoria şi Puterile necunoscute
Dintr-un trandafir pot să-ţi rostească vrerea."
(Aldous Huxley)
- Trandafirul
"Sunt
frumoasă: am crescut în grădina iubitului.
Afară
sub ploaia de primăvară, am băut dorinţa, afară, în lumina soarelui, am băut
focul ─ acum înfloresc aşteptând." (Edith Sodergran)
- TRANDAFIRII (fragment)
"Mult mi-au plăcut şi placu-mi, trandafirii.
Eu buzele lor roşii le sărut,
Cînd gâlgâie izvorul asfinţirii
Prin aerul de de gânduri străbătut.
E câte-o zi în fiece petală,
Pe-obrazul lor curg orele. Se cern
Tăcerile din lume cu sfială.
Se face clipă tot ce-a fost etern."
(GEORGE LESNEA „Cântece de noapte”)
Născut dintr-o poveste de dragoste, învăluit în legende si mister, cu petalele sale catifelate si parfumul învăluitor, adevarat rege al florilor, un ingredient în vechi ritualuri magice, o inspiratie vie pentru artişti, simbol universal al iubirii si al victoriei, leac de sănătate si izvor de frumusete, trandafirul este cea mai cunoscută si, probabil, cea mai iubită floare.
După numele lui, în greacă rhodon însemnând trandafir, a fost botezată insula Rhodos. Istoria lui se pierde în negura timpului, descoperiri recente atestându-i existenta chiar si acum 30-40 de milioane de ani, pentru că acum 5.000 de ani să fi început cultivarea lui, probabil în grădinile imperiale ale Chinei.
Trandafirul a fascinat dintotdeauna cu farmecul si calitătile lui deosebite, fiind alăturat zeilor, atât de greci si de romani, cât si de indieni sau de persi, dar si de legendele noastre populare. Datorită structurii lui cu 30 de petale a fost asociat labirintului, dar si timpului circular.
Sunt multi zei care îsi revendică această floare fascinantă. Astfel, legenda spune ca ar fi apărut odata cu zeita frumusetii din spuma mării, înconjurând ca o ghirlanda trupul Afroditei. Dar legendele Afroditei sunt nenumărate. Astfel, se spune, de asemenea, ca trandafirul s-ar fi născut din sângele lui Adonis, ucis de Ares, drept pedeapsă că îndrăznise să se îndrăgostească de Afrodita. Sau că el ar fi apărut din lacrimile zeiţei amestecate cu sângele lui Adonis, rănit de un mistreţ sălbatic. Aşa ar fi luat naştere trandafirul roşu ca sângele, cu aroma lui îmbătătoare…
O altă legendă spune ca trandafirul, destinat de la început să fie cea mai frumoasă floare, ar fi fost creat de Chloris, zeiţa florilor, din trupul unei mult îndrăgite nimfe pe care o răpise moartea. Pentru ca această floare să nu aibă pereche pe lume a apelat la ceilalti zei să-i dăruiască fiecare ceva din harul lui. Si, astfel, Dionis i-a dăruit parfumul ameţitor, cele trei Graţii i-au dat strălucirea, veselia si farmecul, Ares, zeul războiului, i-a dăruit drept arme, spinii, pentru a-şi putea apăra frumuseţea, iar vântul de primavară, Zephyr, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să-l lumineze si să-l înflorească.
Dar trandafirul ii este atribuit si lui Cupidon. Astfel, se spune că el s-ar fi născut dintr-un surâs al năzdrăvanului zeu, iar spinii ar fi, de fapt, săgeţi metamorfozate ale zeului-copil.
Vei găsi trandafirii unde te aştepti mai putin, în medicamente, în cosmetice, în dulciuri si mâncare, în băuturi, pentru a nu mai pomeni de grădini si de minunatele buchete de flori cărora probabil că nu s-a născut încă fata care să le reziste.
Trandafirul roşu este un simbol al dragostei, cel alb sugerează inocenţa si puritatea, iar cel roz - graţia, pentru ca trandafirul galben să simbolizeze dragostea platonică, dar si gelozia.
Un boboc de trandafir semnifică o iubire abia născută, o floare deschisă de trandafir alb - întrebarea o vei iubi?, iar o floare roşie deschisă - Sunt plin de iubire si dorinţă!
Trandafirul simbolizează perfecţiunea, desăvarşirea, sufletul, inima si iubirea. Cu delicateţea si parfumul ei, această floare desăvârşită, poate cel mai expresiv simbol al iubirii, parcurge toată paleta de sentimente de dragoste, pasiune, suferinţă sau gelozie, neuitând nici de iubirea tragică sau de despărtire, fiind considerat mai mult decât o floare, un adevarat simbol al senzualităţii, al pasiunii, al eleganţei si al feminităţii.
Trandafirul alb este imaginea sufletelor mântuite, reflex al cercurilor dumnezeirii şi simbol al comunicării prin iubire. (MIRCEA ELIADE)
Născut dintr-o poveste de dragoste, învăluit în legende si mister, cu petalele sale catifelate si parfumul învăluitor, adevarat rege al florilor, un ingredient în vechi ritualuri magice, o inspiratie vie pentru artişti, simbol universal al iubirii si al victoriei, leac de sănătate si izvor de frumusete, trandafirul este cea mai cunoscută si, probabil, cea mai iubită floare.
După numele lui, în greacă rhodon însemnând trandafir, a fost botezată insula Rhodos. Istoria lui se pierde în negura timpului, descoperiri recente atestându-i existenta chiar si acum 30-40 de milioane de ani, pentru că acum 5.000 de ani să fi început cultivarea lui, probabil în grădinile imperiale ale Chinei.
Trandafirul a fascinat dintotdeauna cu farmecul si calitătile lui deosebite, fiind alăturat zeilor, atât de greci si de romani, cât si de indieni sau de persi, dar si de legendele noastre populare. Datorită structurii lui cu 30 de petale a fost asociat labirintului, dar si timpului circular.
Sunt multi zei care îsi revendică această floare fascinantă. Astfel, legenda spune ca ar fi apărut odata cu zeita frumusetii din spuma mării, înconjurând ca o ghirlanda trupul Afroditei. Dar legendele Afroditei sunt nenumărate. Astfel, se spune, de asemenea, ca trandafirul s-ar fi născut din sângele lui Adonis, ucis de Ares, drept pedeapsă că îndrăznise să se îndrăgostească de Afrodita. Sau că el ar fi apărut din lacrimile zeiţei amestecate cu sângele lui Adonis, rănit de un mistreţ sălbatic. Aşa ar fi luat naştere trandafirul roşu ca sângele, cu aroma lui îmbătătoare…
O altă legendă spune ca trandafirul, destinat de la început să fie cea mai frumoasă floare, ar fi fost creat de Chloris, zeiţa florilor, din trupul unei mult îndrăgite nimfe pe care o răpise moartea. Pentru ca această floare să nu aibă pereche pe lume a apelat la ceilalti zei să-i dăruiască fiecare ceva din harul lui. Si, astfel, Dionis i-a dăruit parfumul ameţitor, cele trei Graţii i-au dat strălucirea, veselia si farmecul, Ares, zeul războiului, i-a dăruit drept arme, spinii, pentru a-şi putea apăra frumuseţea, iar vântul de primavară, Zephyr, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să-l lumineze si să-l înflorească.
Dar trandafirul ii este atribuit si lui Cupidon. Astfel, se spune că el s-ar fi născut dintr-un surâs al năzdrăvanului zeu, iar spinii ar fi, de fapt, săgeţi metamorfozate ale zeului-copil.
Vei găsi trandafirii unde te aştepti mai putin, în medicamente, în cosmetice, în dulciuri si mâncare, în băuturi, pentru a nu mai pomeni de grădini si de minunatele buchete de flori cărora probabil că nu s-a născut încă fata care să le reziste.
Trandafirul roşu este un simbol al dragostei, cel alb sugerează inocenţa si puritatea, iar cel roz - graţia, pentru ca trandafirul galben să simbolizeze dragostea platonică, dar si gelozia.
Un boboc de trandafir semnifică o iubire abia născută, o floare deschisă de trandafir alb - întrebarea o vei iubi?, iar o floare roşie deschisă - Sunt plin de iubire si dorinţă!
Trandafirul simbolizează perfecţiunea, desăvarşirea, sufletul, inima si iubirea. Cu delicateţea si parfumul ei, această floare desăvârşită, poate cel mai expresiv simbol al iubirii, parcurge toată paleta de sentimente de dragoste, pasiune, suferinţă sau gelozie, neuitând nici de iubirea tragică sau de despărtire, fiind considerat mai mult decât o floare, un adevarat simbol al senzualităţii, al pasiunii, al eleganţei si al feminităţii.
Trandafirul alb este imaginea sufletelor mântuite, reflex al cercurilor dumnezeirii şi simbol al comunicării prin iubire. (MIRCEA ELIADE)
