Marin Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist şi
traducător.
Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate.
S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate.
- Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.
OCUPAŢIE - Marin Sorescu
Tund ghimpii de pe cactuşi,
Sec lagune,
Trag de ureche
Măgăruşii obraznici,
Care se opresc în mijlocul
Versului.
(Traducere din Ciudat de Mexico)
FÂLFÂIRI -
Marin Sorescu
(Poezii pentru copii)
Zice guguştiucul: - Fâl, mă,
Fâl, că mi s-a pus o gâlmă,
Pe-o aripă, într-un loc
Dă-mi un fâl, s-o iau din loc.
- Ce-s depou de fâlfâiri?
- Eşti, bre, eşti, de ce te miri?
Dă-mi un bob de mei şi-un
brânci,
După aia iar te culci.
La lecţie - Marin Sorescu
De câte ori sunt scos la lecţie
Răspund anapoda
La toate întrebările.
- Cum stai cu istoria?
Mă întreabă profesorul.
- Prost, foarte prost,
Abia am încheiat o pace trainică
Cu turcii.
- Care e legea gravitaţiei?
- Oriunde ne-am afla,
Pe apă sau pe uscat,
Pe jos sau în aer,
Toate lucrurile trebuie să ne cadă
În cap.
- Pe ce treaptă de civilizaţie
Ne aflăm?
- În epoca pietrei neşlefuite,
Întrucât singura piatră şlefuită
Care se găsise,
Inima,
A fost pierdută.
- Ştii să faci harta marilor
noastre speranţe?
- Da, din baloane colorate.
La fiecare vânt puternic
Mai zboară câte un balon.
Din toate astea se vede clar
C-o să rămân repetent,
Şi pe bună dreptate.
Halebarda - Marin Sorescu
Înghesuială în troleibuz,
Balamuc mare,
Oameni cu pachete în braţe,
Cu microbi
Si, cum stau eu pe scaun,
În spatele meu,
Un moş cu o cazma-
Naiba ştie la ce-i trebuie s-o care acasă.
O tine de coadă ca pe-o halebardă
La uşa cortului împărătesc.
E bătrân moşul de când lumea,
Are o pată mare pe ochiul drept,
Îi mai tremura şi mâna pe deasupra.
“Asta acum o să-mi scape cazmaua în cap-
Mă gândesc, lua-l-ar dracu!”
El e un moşulică simpatic de altfel,
Politicos,
Vorbăreţ chiar.
Zice:” Nicio grijă, ţin cu ştrăşnicie de afurisita asta de cazma.”
Şi cu toate astea, din când în când o scăpa: poc, poc, poc!
Trei sferturi din pasageri au fost deja bubuiţi.
Moşul continua să scape cazmaua,
S-o blesteme si să-si ceară scuze.
“Sunt neputincios, păcatele mele,
Dar n-aveti nici o grijaă
Va rog frumos să nu vă alarmati,
Afurisita asta de cazma n-o să-mi mai scape
Acum si-n vecii vecilor.
Nu vedeti ce strâns o tin?”
Si tocmai atunci- pleosc!
Drumul e plin de gropi,
Hurducăturile sunt hurducături.
Şi soferul ăsta nici nu observă,
El isi face cursa si ce să-l intereseze:
Duce pasagerii vii sau pasagerii morti- tot aia!
Altfel nu-mi explic de ce nu opreste niciodată
În nicio statie,
De ce nu face o haltă,
Am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit,
Mai ales că, după câte observ,
i-a cam lichidat pe toti,
si acum s-a proţăpit chiar în spatele meu
cu halebarda lui –
“Sofer, hei sofer!”
Dar te mai poate auzi cineva?
Autobuzul merge, poate are plan să meargă până la capăt.
Hurducăturile se înteţesc,
Moşul a şi intrat în vorbă cu mine,
E din ce în ce mai politicos
Şi începem sa discutăm despre vreme.
ARCADA - Marin Sorescu
