O plimbare * Copacii goi.

O plimbare
Îmi place să privesc spre cer,
Chiar şi atunci când nimica nu cer.
Îmi place să observ cerul în iarnă,
Când numai corbii negri îi mai dau culoare,
Când cerul e monoton şi fără soare,
Iar copacii sunt negri şi goi ー fără ninsoare.

Iar eu, cea uitată, în casa cu o ferestră spre cer,
Ies pe afară şi mă plimb singură, stingher.
Dau ochii cu cei, consideraţi a fi prietenii mei:
Cu cerul şi copacii  goi, aflaţi acolo, pe îngustele alei.
Adesea, iau la plimbare cu mine,
Aparatul foto ce ascultă, ştiu bine,
De ochii mei şi de lumina din sine.

Mă plimb lejer prin iarna, ce până mai ieri,
A semănat cu vremea din primăveri.
Adun mai multe poze, care să placă,
Ochilor mei sau celor ce pe-aici au să treacă.

Ce am văzut eu la plimbare?
Copacii goi.
Nu-i a mirare!

Angela Ciuraru, 25 ianuarie 2018

                                            

Copacii goi

Copacii sunt goi

fără frunze, fără foi

fără păsări să le cânte
fără umbre să-i descânte
fără gâze să-i amuze
fără farmec de ninsori
stau copacii-n iarna caldă
şi aşteaptă iar zăpadă.

Doar cu crengile în gol
stau copacii-n lumea lor
trece vântul călător
printre crengi, amăgitor
şfichiuiţi în ram de dor
stau cu crengile bătute
de tristeţile mărunte.

Când e ploaie, când e vânt
stau pe gânduri, parcă-ascultă,
cerul dac′ o să le-aducă
o podoabă de zăpadă
să le fie drag să-i vadă
celor ce-au ieşit pe-afară.

Angela Ciuraru, 25 ianuarie 2018

   

                                     

                                        Foto: Angela Ciuraru, iarna 2018, prin parcurile tulcene.