Fiecare anotimp oferă ceva frumos. Important este să observi, deoarece:
,,Pentru un fotograf, cel mai important lucru
nu este camera foto,
ci ochiul."
(Alfred Eisenstaedt)
ci ochiul."
(Alfred Eisenstaedt)
Iarna, de pildă, este un anotimp
plin de farmec, este o feerie, atunci când ninge peste lume, când zăpada
s-a aşezat liniştită sau viscolită în moduri diferite, uneori surprinzătoare, aşteptându-te
pe tine gata să surprinzi starea.
Sunt, însă, şi perioade când iarna nu îţi mai
oferă albul pur al zăpezii, aş spune când este "iarnă fără iarnă". Adică, când
temperaturile sunt apropiate de cele ale primăverii, când albul zăpezii a dispărut. Atunci, unde priveşti? Spre pământ?
În nici un caz. El este negru, plin de praf sau de noroi, fără verde, fără
de culori sau de flori, doar negru. Deci, mai bine priveşti spre cer! Nici nu ştii câte poţi
vedea!
Vei vedea norii plimbăreţi ce formează incredibile desene pe cer; vei vedea soarele naiv, mereu vesel, câteodată cald, câteodată rece ce aruncă mereu raze divergente spre pământ printre nori, printre ramurile golaşe ale copacilor; mai poţi vedea aceşti copaci goi,
fără haine, fără coroana de frunziş, cu ramurilelor răzgâiate spre cer, căutând parcă mereu, mereu acelaşi soare.
Când ninge, copacii, tufele, lucrurile toate se însufleţesc
dintr-odată. Zăpada, chiciura sau apa îngheţată le conferă un farmec divin. O lume de cleştar se arată şi care te fascinează.
Foto: Angela Ciuraru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu