Înger

Carolină- Lină,

ce mi-ai fost lumină

mamă, tu, divină.

Viaţă  tu mi-ai dat,

La cer ai plecat.

Din iubiri, din amăgiri,

din trudă, din poticniri,

sacrificii, împliniri,

lacrimi, vise şi dureri,

ai vrut toate, cu ardoare,

să le faci tu, cu cătare.

Din copilul cel mai mare,

să obţii un om cu stare.

De copiii mijlocii,

câţi nepoţi ţi-or dărui,                       

să te bucuri pe măsură,

cum ai meritat tu, mumă.

Lui mezinul alintat,

un bărbat frumos şi-nalt,

i-ai dorit ca-n veşnicie

el ferice ca să fie.

Şi la casa lor plecaţi,

să muncească, să sădească,

doar iubire şi credinţă,

fără nici o umilinţă.

Dragă Lină- Carolină,

mult ai mai tăcut,

însă, multe-ai făcut.

Mai multe ai dat

decât ai luat.

Ai trait frumos,

fără vre-un reproş.

Tu chip luminos,

la cer ai plecat,

înger transformat,

mult m-a apăsat!

De e ziuă,

de e noapte,

de mi-e bine,

de  mi-e rău,

eu, slăvesc numele tău

şi-l voi pomeni mereu.

Îngerul plecat,

l-am divinizat

şi l-am aşteptat.

Nopţile cu vise,

zorile deschise,

cerul luminat

de- al tău chip curat,

cu tine-l împart.

De-acolo de sus,

veghe tu ai pus

să nu-i meargă rău

îngerului tău.

   Angele Ciuraru - 7 aprilie 2016

Înger  (mamei mele)

Este mama!