Ce sclipeşte-n profunzime?
Văd o lume-acolo jos,
Un mister, ce nu-l cunosc.
Ce sclipire cristalină,
Este apa de pe prund,
Când se joacă în lumină,
Stropi de apă licărind?
Ce-i acolo, jos în apă,
Soarele, cu chip de fată?
În oglinda, parcă spartă,
Chipul ei e ca o şoaptă.
Susurul izvorului
Îi şopteşte dorului:
Vin acuma, ies îndată!
Vin la tine, dragă fată!
Adu cofa mai aproape,
Gura ta, sărută ape.
Am s-o umplu doar cu dor,
De mă scoţi, tu, din izvor!
Angela Ciuraru, 11.03.2017, Tulcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu