Copacul singuratic

Sunt un copac singuratic
Trăiesc la margine de drum.

Eu, nu am gard, dar nici stăpân.
Coroana mea, dă cerului parfum.

Am muguri noi şi florile sunt mii,

Ca mâine, ele vor rodi,
Şi-atunci, când coapte poamele vor fi,

Opreşte, stai la mine sub umbrare,

Culege roadele din soare.

Tu, îndrăzneşte, culege iar din poame,

Acestea sunt al belşugului -  rost bun.

Opreşte-te la margine de drum,

Şi gustă rodul despre care-ţi spun.

Căci rodul este, totodată,

Un dar frumos şi o răsplată.

Lui, soarelui, ce ma-ndrăgit.

Coroana, zilnic, el mi-a încălzit.

Coroana-i şi răsplată pentru cer,

Apa mi-a adus-o el.

E şi ofranda fructului,

La hrana pământului.

Sunt copacul singuratic,
Străjuiesc pe şes, tomnatic,
Marginea de drum, sălbatic.

Sunt copacul singuratic,
Încă nesacrificat,
Pentru lemn de foc -  tăiat.

Angela Ciuraru – 3 aprilie 2016