Despre zâne

de Anatole France

„Te temi, verişoaară dragă că aceste fiinţe, bune şi rele, tinere şi bătrâne, după cum vor să fie, stăpânesc peste fire, care par totdeauna gata să se topească în ea, nu se vor lăsa în prada curiozităţii noastre şi ne vor scăpa în clipa când vom crede că am pus mâna pe ele. Ele-s făcute dintr-o rază de lună. Numai foşnetul frunzelor trădează trecerea lor, şi glasul lor se aseamănă cu murmurul fântânilor. Dacă îndrăzneşti să apuci pulpana rochiei lor de aur, te trezeşti în mână cu un pumn de frunze uscate. N-aş comite impietatea de a le urmări; numai numele lor ne va destăinui secretul firii lor.”

„Fèe  ^* în limba franceză, fata în italiană, haba în spaniolă, fada şi fade în portugheză şi provensală, fradette în dialectul din Berry, pe care l-a făcut celebru George Sand, provin din latinescul fatum, care înseamnă soartă.

Zânele sunt rezultatul concepţiei celei mai trandafirii şi celei mai tragice, celei mai secrete şi celei mai universale despre viaţa omenească. 

Zânele sunt sorţile noastre. Înfăţişarea de femeie se potriveşte sorţii, care e capricioasă, seducătoare, ademenitoare, plină de farmec, tulburătoare şi periculoasă. E prea adevărat că fiecare dintre noi are o zână drept naşă care, când se apleacă peste leagănul nostru ne face daruri minunate sau îngrozitoare, pe care apoi le păstrăm toată viaţa. 

Luaţi fiinţele, întrebaţi-vă cine sunt, cine le face şi ce fac; veţi afla că raţiunea supremă a existenţei lor, fericite sau nefericite, este zâna.” 

(ANATOLE FRANCE)

*Fèe- zână (în fr.)