"Aș
vrea să pot picta în continuare încă o bucată de timp, fie la Verlat, fie în
alt atelier, și, în plus, să pictez atât cât e cu putință după model, și numai
pentru mine.
Simt în mine o forță de netăgăduit, căci oriunde m-aș duce, voi avea
întotdeauna un scop: să pictez ființe omenești, așa cum le văd și cum le
cunosc."
Vincent van Gogh - Scrisoarea 299
"O ușă trebuie să fie deschisă sau închidă - nu sunt de acord cu o soluție intermediară, o asemenea solutie e imposibilă." - Vincent van Gogh - Scrisoarea228
„(...) Am mai făcut o livadă, care-i tot atât de bună ca și piersicii roz, ca și caișii de un roz foarte pal. Acum lucrez la niște pruni de un alb-gălbui cu nenumărate ramuri negre. Întrebuințez foarte multă pânză și culoare, sper totuși să nu irosesc banii degeaba.”- Vincent van Gogh, Scrisoarea 329
#„Îţi poţi da seama că-mi aleg subiectele la întâmplare, când dintr-un loc când din altul; orânduirea și asimilarea se vor face de la sine, cu timpul. Nu vreau să lucrez după un plan stabilit dinainte; dimpotrivă, vreau ca planul meu de lucru să fie determinat de studiile pe care le execut. Nu cunosc încă veritabilul caracter al timpului; desenez ceea ce îmi cade sub ochi, iar mai târziu, când voi fi dobândit experiență, voi încerca să redau ceea ce este, în fond, trăsătura cea mai caracteristică.”- Vincent van Gogh, Scrisoarea 214
„Întregul alcătuiește un fel de învălmășeală, așa că trebuie să te ocupi de ansamblu, oricât de mare ți-ar fi dorința să te concentrezi: nu poți lăsa la o parte nimic.” - Vincent van Gogh, Scrisoarea, 214
„ (...) Mi se pare destul de curios că tocmai în zilele astea s-a produs în mine o schimbare. Că mă aflu într-o ambianță care mă entuziasmează atât de mult, că-mi orânduiește gândurile, mi le dirijează, le fortifică, le înnoiește și le dă amploare într-o asemenea măsură încât mă simt complet subjugat. - Vincent van Gogh, Scrisoarea 214
"Munca de pictor mi se pare mai ușoară: mă simt ispitit, îndemnat să pornesc la realizarea a tot felul de lucruri pe care le trecusem până acum cu vederea.”- Vincent van Gogh, Scrisoarea 214
„În ceea ce privește propria-mi viață, planul meu e să fac cât mai multe tablouri și cât mai multe desene cu putință; iar când viața mea va lua sfârșit, sper s-o pot părăsi uitându-mă în urmă cu dragoste și cu melancolie, și să-mi spun. „Oh! tablourile pe care le-aş fi putut picta!” Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să pictezi, cât mai bine cu putinţă.” - Vincent van Gogh, Scrisoarea 218
„ În legătură cu faptul de a fi un gânditor, am visat uneori la așa ceva, dar, din ce în ce mai limpede, am înțeles că nu eram născut pentru asta, așa că, ținând, din păcate, de prejudecata potrivit căreia cel ce simte nevoia să pătrundă până în miezul lucrurilor nu are simț practic și aparține numai tagmei visătorilor, ținînd seama, repet, că această prejudecată se bucură de multă trecere în viața de toate zilele, m-am lovit adesea cu capul de toți pereții deoarece n-am păstrat numai pentru mine anumite lucruri.”- Vincent van Gogh, Scrisoarea 218
„Dar, tocmai fiindcă a venit vorba de istoria Puritanilor și de cea a lui Cromwuell, așa cum a văzut-o , de pildă, Carlile, asta m-a făcut să-mi dau seama că gândirea și acțiunea nu se exclud, că delimitările categorice care se fac în mod obișnuit astăzi între gândire și acțiune (ca și cum una ar exclude-o pe cealaltă) nu există. Cu toate astea, nu am nimic împotriva ideii de-a medita la acest lucru... numai să pot desena și picta în același timp.” - Vincent van Gogh, Scrisoarea 218
„Știu bine, din nefericire, că așa s-a întâmplat și cu mine. La urma urmei, deși stă în firea noastră să fim propriul nostru dușman, încep să văd din ce în ce mai limpede că omul propune și Dumnezeu dispune. Mai presus de faptele noastre bune și cele rele, există o forță de-o putere infinită. Poartă-te cu înțelepciune în împrejurările în care te afli, cu atâta înțelepciune încât s-ar putea să devii pur și simplu pictor.” - Vincent van Gogh, Scrisoarea 218
„...faptul de a fi iubit îți dă aripi, curaj, o tărie de neclintit. Când ești iubit, devii mai om, un om complet,mult mai ușor decât fără de iubire. Și cu cât ești mai iubit, cu atât e mai bine.” - Vincent van Gogh, Scrisoarea 218
„Într-un han de la marginea drumului am desenat o femeie bătrână lucrând la vârtelniță, micuță siluietă întunecată, ca desprinsă dintr-un basm, în fața unei ferestre prin care se vedea cerul senin, o cărare șerpuind prin masa verde a lanurilor, o pereche de gâște ciugulind prin iarbă.” - Vincent van Gogh, Scrisoarea 222
"Apoi am plecat la țară, foarte departe, să stau la taifas cu natura. Și mai e ceva care mi se pare frumos; latura tragică a peisajului. Dar un oarecare aspect tragic există peste tot. - Vincent van Gogh Scrisoarea 213
"Seara, landa prezintă unele efecte pentru care englezii întrebuințează cuvinte ca bizar, straniu. Mori donquijotești sau alcătuirea caracteristică a podurilor basculante care-și profilează structura capricioasă pe un cer pe care forfoteau norii. Seara un sat ca acesta de-aici, ce-și reflectă luminile ferestrelor în apă, în mâl și în băltoace, este uneori din cale-afară de emoționant" - Vincent van Goghcătre fratele său Scrisoarea 211
"Există unele bănuieli în ceea ce mă privește – se simte din aer – ascund unele lucruri, Vincent are un secret care se teme de lumină. Ei bine domnilor, am să vi-l spun, am să vi-l spun tocmai domniilor-voastre, care țineți atât de mult la bunele maniere și la politețuri, dar asta ca totul să fie imitație. Ce vădește însă mai multă curtenie, delicatețe, sensibilitate și curaj: să părăsești o femeie în voia sorții sau să ai grijă de-o femeie părăsită?
Am întâlnit astă-iarnă o femeie însărcinată, pe care bărbatul al cărui copil îl purta în pântece o abandonase. O femeie însărcinată, care rătăcea pe străzi, căutându-și să-și câștige existența într-un fel pe care-l poți ghici. Am angajat-o ca model și am lucrat cu ea toată iarna." - Vincent van Gogh Scrisoarea 99
"Zilele acestea mă plimb adesea prin Geest, pe străzile şi străduţele pe care am umblat atâta la începutul anului trecut împreună cu Cristina. Există flux și reflux, dar marea rămâne mare. Iar dragostea pentru o femeie sau pentru artă trece prin perioade de epuizare și de neputință, dar nu poate fi vorba de o dezamăgire de durată." - Vincent van Gogh Scrisoarea 162
“Cred că iubirea sinceră, izvorâtă din inimă, poartă noroc, dar asta nu înseamnă că nu trece şi prin momene dificile.” - Vincent van Gogh Scrisoarea 162
“Sunt hotărât să: O iubesc până ce Mă va iubi în cele din urmă și ea. Spune-mi Theo, ai fost îndrăgostit vreodată? Ți-o doresc din toată inima, deoarece, crede-mă, micile neajunsuri, inerente dragostei își au și ele farmecul lor… (…)” - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori 68
Lasă-mă să te întreb mai întâi dacă nu te miră faptul că poate exista o dragoste atât de sinceră şi atât de înflăcărată încât să nu se dea bătută nici după atâtea şi atâtea “ niciodată, nu, niciodată”? - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori 68
Dragostea e un lucru pozitiv, puternic, şi atât de profund încât e tot atât de imposibil să-ți înăbuși dragostea ca și să-ți pui capăt zilelor. Iar dacă-mi spui: „Există totuşi oameni care-și fac singuri seama”, am să-ți spun pur și simplu: „ nu cred că fac parte din numărul lor”.- Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori 68
Nu m pretenţia că voi devein un pictor nemaipomenit, unul “comun” însă da, înţeleg prin asta că voi crea o operă sănătoasă şi rezonabilă, care îşi va avea raţiunea ei de-a fi şi care va sluji la ceva. - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori 68
Crezi că cine coboară în realitate se află pe un drum greşit? Eu nu cred asta. Cu ce-aş putea compara sentimental acesta straniu, descoperirea asta bizară, care se numeşte “dragoste”? Căci un om sincer îndrăgostit descoperă cu adevărat o nouă emisfertă în existenţa sa (…) - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori 68
Căci și eu m-am îndrăgostit, și încă nebunește, de-o doamnă natură sau realitate. Și de atunci sunt foarte fericit, cu toate că-mi dă deseori peste mână, ori de câte ori îmi îngădui să consider, înainte de vreme, că îmi apararține. Sunt așadar departe de a avea pretenția că voi fi în stare s-o cunosc; și caut cheia inimii ei, în ciuda loviturilor bine calculate, pe care mi le dă peste mână. - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori 71
Dar dacă într-o bună zi ai să te îndrăgostești, ai să descoperi, spre marea ta mirare, că există o altă forță care ne poate impinge spre acțiune: sentimental. - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori 72
„Orice femeie, indiferent de vârstă, dacă iubeşte şi e bună, poate dărui unui bărbat dacă nu infinitul clipei, atunci clipa inmfinitului.” - Vincent van Gogh "Scrisori" 79
„Cred că tăcerea e mai de preţ decât nevoia de a enunţa numaidecât definiţii şi judecăţi critice." - Vincent van Gogh "Scrisori" 79
“Iubite prietene Rappard, Am credința că că depui din ce în ce mai multe eforturi pentru a devein un pictor cu adevărat realist, chiar atunci când lucrezi la Academie, și că la Academie te mărginești tot la realitate. Fără a fi totuși pe deplin conștient de asta. Fără să-ți dai seama, Academia aceasta e ca o amantă; nu lasă ca în inima ta să se ivească o dragoste mai serioasă, mai plină de căldură, mai rodnică. Trimite-ți amanta la plimbare și îndrăgostește-te până peste cap de adevărata ta iubită doamna natură sau realitate.După părerea mea există două categorii de amante. În prima categorie intră cele alături de care poţi găsi dragostea, dar îţi dai şi seama – tu singur sau amândoi în acelaşi timp – că e vorba de o dragoste care nu ţine o veşnicie; cele în a căror braţe nu te încredinţezi fără a-ți păstra o portiță de scăpare.
Sunt niște amante care ne ațâță, te flatează, te alintă, și-apoi – apoi – te trag pe sfoară, ca și pe atâția alții.
Amantele din categoria a doua sunt altfel. Distante, fățarnice, viclene!! Niște femei de marmură – sfinx-vipere de gheață – care vor să-i înlănțuie pe bărbați cu totul și pentru totdeauna, însă, în ceea ce le privește, nu li se încredințează niciodată pe de-a întregul , fără să-și păstreze o portiță de scăpare. Sug sângele, acest fel de amante, și îi îngheață pe bărbați, și îi pietrifică.
Tot ce ţi-am spus până acum nu privește decât arta, dragul meu. Prima categorie de amante, cele care te trag pe sfoară, o asemui acelei școli artistice ce cade în banalitate, iar cealaltă, categoria amantelor (distante), cele care pietrifică și îngheață, cu realitatea academică sau... sau... vrei să-ți îndulcesc cumva hapul ca să poți înghiți realitatea neacademică? Nu nu există nici un mijloc pentru a menține prea mult pojghița cea dulce pe hap. Hapul e amar, dar foarte folositor pentru sănătate... e un hap de chinină.”
(Etten, casa părinților, 12 noiembrie 1881) - Vincent van Gogh "Scrisori" 79
"Ei, pictorii, înțeleg natura; o iubesc și ne învață să vedem. Și există pictori care nu fac decât lucruri bune, care nu pot face nici o lucrare proastă, așa după cum există oameni de rând care nu pot face nimic bun." Vincent van Gogh
"Eu o duc bine; am un interior minunat și pentru mine e o foarte mare plăcere să cercetez Londra, să observ modul de viață al englezilor și pe englezi în persoană. Apoi, am natura, arta și poezia; și dacă asta nu ajunge, atunci ce-ar putea ajunge?" - Vincent van Gogh, Londra, 9 februarie, 1874
"Continuă să faci plimbări cât mai dese, să iubești natura din toară inima, căci acesta e adevăratul mijloc de-a învăța să înțelegi din ce în ce mai bine arta." - Vincent van Gogh, Londra, 9 februarie, 1874
“Numai pentru că simţeam trăind în mine speranţa în vremuri mai bune m-am încăpățânat să-mi consacru toate forțele muncii mele de acuma, fără a mă preocupa de viitor, altfel decât nutrind speranța că într-o bună zi voi culege ceea ce am semănat. A trebuit pentru a ajunge aici, să reduc din ce în ce mai mult, și în fiecare săptămână din nou, cheltuielile rezervate hranei și îmbrăcăminții mele. “ - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori” 189
“Am început să mă ocup iarăși de acea faimoasă salcie cu coroana retezată; cred că e cea mai bună acuarelă pe care am făcut-o. Un peisaj sumbru – acel arbore uscat la marginea unei bășți stătute acoperite de lintiță… “ - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori” 124
“…Tu spui: să sperăm în vremuri mai bune. Numai că, vezi tu, asta-i o formulă în care, după părerea mea, nu trebuie să ai încredere. Să sperăm în vremuri mai bune nu poate fi expresia unui sentiment, ci trebuie să însemne: să facem ceva în clipa de față. Ceea ce fac eu depinde de ceea ce faci tu…” - Vincent Van Gogh către fratele său Theo din “Scrisori” 189
„Din toată inima, cele mai bune urări pentru noul an, noroc şi prosperitate în toate domeniile, în toate privinţele. „ - Vincent Van Gogh - Etten, 31 decembrie 1876, către Theo, fratele său
„Vântul norocului îmi va sufla oare, mai târziu, în pânz? Am impresia că asta depinde nu atât de operele mele cât de altceva. Atâta timp cât mă voi ţione pe picioare, îmi voi duce liniştit lupta, aşa şi nu altfel: mă voi uita cu atenţie prin lucarna* mea la minunile naturii şi le voi desena cu fidelitate, cu dragoste.” - Vincent Van Gogh “Scrisori” 12 (*Lucàrnă - Fereastră mică în acoperişul unei case -DEX)
" În sfârşit, doresc să merg până acolo, încât să se poată spune de opera mea: omul acesta simte cu intensitate, omul acesta e înzestrat cu o sensibilitate foarte fină. În ciuda aşa-zisei mele grosolănii, sau din pricina ei, înţelegi tu?" -Vincent van Gogh "Scrisori" 121
"Aceasta-i ambiția mea, orice s-ar întâmpla, și ea se inspiră mai puțin din ură decât din dragoste, și mai mult din echilibru decât din pasiune. Descopăr subiecte vrednice de a fi pictate sau desenate în căsuţa cea mai sărăcăcioasă, în colţişorul cel mai infect. Mintea mea e împinsă în sensul acesta de o pornire irezistibilă." Vincent van Gogh "Scrisori" 121
Vincent van Gogh - Autoportret - 1890
