"Inima cu bătăile ei aplaudă existenţa". -Lucian Blaga
”...Fiecare vede lumea așa cum o vede inima lui...” (Goethe)
"Inima fiecăruia se bucură de altceva." (Cugetare antică)
"A vorbit cineva despre inimă, frumos, frumos! Eu o ascult pe a mea, dar mai ţin cont că:inima îşi are raţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaşte."- Pascal
"!Inima îşi are ordinea ei; spiritul pe a sa, care-i prin principiu şi demonstrare." - Pascal
"În tot ce pune la încercare inima, ce puţini rezistă la probă!" – Byron
"În
orice inimă de îndrăgostit se cuibăreşte un pescăruş."- Vasile Ghica
"Inima îndrăgostitului e ca apa curată din fântânile adânci.
Trebuie să știi cum să ajungi la ea, ca s-o poți ridica până la tine." - Tudor Muşatescu
"Când
inima îți e plină de iubire și nu vrei să provoci suferință nimănui prin
gânduri sau fapte, se creează o armonie, a cărei putere vindecătoare îi atinge
pe toți cei din jurul tău. Pacea din inimă radiază pace pentru alte inimi, la
fel cum conflictul hrănește discordia." Patañjali
"Mă-ndrept în toate părţile deodată, răsar şi apun între două bătăi ale inimii ei." - Nichita Stănescu
"Exteriorul meu este
dur ca o scoică, dar sub coaja acestei durităţi, inima mea păstrează pentru
tine o singură perlă ca o lacrimă"- Rabindranath Tagore
„Inima mea, de ce
baţi atât de mult? De ce un simplu cărăbuş te face să tresari cu zvâcnirea pe
care alţii numai în faţa dragostii o au?
De ce mă bucuri atât? De ce mă osteneşti atât?
Dacă în loc să baţi te-ai scutura, pământul ar fi
acoperit cu cireşe, căci cireş greu mi-e inima deasupra întregului pământ.”
- Ionel Teodoreanu „La Medeleni”
De ce mă bucuri atât? De ce mă osteneşti atât?
Dacă în loc să baţi te-ai scutura, pământul ar fi acoperit cu cireşe, căci cireş greu mi-e inima deasupra întregului pământ.” - Ionel Teodoreanu „La Medeleni”
"Dacă în loc să baţi te-ai scutura, pământul ar fi acoperit cu cireşe, căci cireş greu mi-e inima deasupra întregului pământ.” - Ionel Teodoreanu „La Medeleni”
Inima de Lucian Blaga
O, inima! Mărturisiri afunde ard în ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
si-n înţelesuri mari
zvâcnirea i-o destram.
O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul,
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar, ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile îl ridicau peste Olimp
şi-şi ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.
O, inima: când para şi-o înabuşeşte
c-un giulgiu de linişte,
atunci îmi căntă,
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
în care a căzut o lacrimă curată ca lumina
din ochii celui dintâi sfânt şi mare visător,
care-a simţit îmbrăţişarea veşniciei
şi straniul fior
al înţelesului ce stăpâneşte deopotrivă
apusul, răsăritul, cerul, marea.
O, inima: amurguri, când se lăsă grele peste ea
aud, cum tainic îmi şopteşte,
că ea e lutu-n care-odinioară pe Golgota
s-a scurs şiroaie sângele din trupul lui Iisus,
când ghimpii îl muşcau ca nişte ochi de farisei.
O, inima: când pieptul ea mi-l sparge cu
bătăi de plumb,
atunci îmi strigă îndrăzneată
că peste veacuri lungi şi goale şi pustii,
când Dumnezeu se va-ndemna,
să fac-o altă lume
şi-o omenire
din neamuri mari de zei.
Stăpânul bun va plămădi atunci din lutul ei
pe noul Adam.
Inima de Nichita Stănescu
Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu
să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai
vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de
piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea
miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o
vreodată...
Ea bate, şi eu ştiu că bate, şi
vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să
bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o
bucată,
un singur bloc de piatră
nedespicată.
Fără inimă de Nichita Stănescu
Sunt atât de fericit astăzi
de parcă mi-aş lua la revedere de la viaţă,
de parcă mi-aş băga în inimă un măr
ca să nu mai bată, ci să stea dracului, -
ca să pot să mă apropii de tine şi să-ti spun:
-Mă, ţi-o fi sete,
ia şi tu şi muscă un măr!
Inima de
Angela Ciuraru
De
ziua inimii să-ți scriu?
Dar,
cum s-o fac când știu
Că
a ta inimă, întreagă, este dată
La
scumpa și frumoasa-ți fată,
La
vrednica și buna ta soție
Ce
este lângă tine și te știe?
Am
să-ți scriu totuși ceva,
Dacă
tu mă vei ierta
Am
să-ți spun, chiar dacă tac,
Că
nu știu ce să mai fac.
Gândul
bun nu îmi dă pace,
La tine mă tot întoarce.
Pentru
inima ta bună,
Un
bujor din a mea mână!
Ca să-l ții ca drag odor
Când
de mine ți-o fi dor.
În vârful inimii de Eugen Jebeleanu
Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decât dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.
Umblu în vârful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol
încât lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un râu liniştit.
Romanţa inimii de Ion Minulescu
Inimă ─ ciutură spartă ─
Cui mai duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece
Să-ţi soarbă din apa rece ─
Apă bună de descântec
De la
ochi până la pântec?...
Inimă ─ ciutură goală ─
Cine te spoi cu smoală
Şi te-ascunde în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ţi mai cerşească apă
Când de sete gura-i crapă?
Inimă ─ ciutura mea ─
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ţi-au golit-o
Toţi cei care ţi-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie ─
Dă-mi un strop de apă vie!...
Plânge în inima mea de Paul Verlaine
Cum plouă peste oraş;
Ce-i tristeţea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?
O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperişe şi-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!
Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.
Un chin e fără măsură
Să nu ştii de ce,
Fără iubire şi ură,
Suferi peste măsură.
De ramul verde, plin de viață,
Atâtea inimi se agață…!
Si toate bat la unison
În ritmul cordului, pe-același ton.
Cântându-le de dor, de planuri.
Tresar și sar de teamă
Că dragostea iar se destramă.
Când inimile stau să cadă.
Lovite de culoare și de timp
Vor înceta să bată, un anotimp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu