Despre primăvară - culegere de poezii şi citate

Goethe despre "Verde"

Cred în culoarea verde a Pământului, în verdele din natură.

E culoarea sănătății, a speranței, a iubirii și respectului pentru ceea ce am primit de la Pământ. Combinând cu pricepere culorile cu iubirea de pământ, de natură, un artist redă aproape fidel natura.

Astfel:

„Dacă reunim galbenul și albastrul ─ pe care le considerăm ca fiind primele culori și cele mai simple ─ aflate chiar la prima lor apariție, pe prima treaptă a acțiunii lor atunci ia naștere acea culoare pe care o numim VERDE.

Ochiul nostru găsește în ea o satisfacție reală.

Dacă cele două culori-mamă își țin exact echilibrul în această combinație, astfel încât nici una să nu fie mai vizibilă decât cealaltă, atunci ochiul și sufletul zăbovesc pe acest amestec ca asupra unui lucru foarte simplu. Nu vrei mai departe, nu poți mai departe.

De aceea culoarea VERDE se alege cel mai ades ca tapet pentru camere în care îți petreci vreme îndelungată.”

Foto: Angela Ciuraru

 

Aforisme despre primăvară

de Tudor Mușatescu

• Primăvara vine - la țară – în „Traista ciobanului”. 
• Cea mai mare revoluție a pământului e primăvara lui. 
• Pomi înfloriți: miting de mirese în livezi. 
• Primăvara, când te gândești la viscol, ți se pare că ai fost prost îmbrăcat în timpul iernii. 
• Primăvara, inimile tinerilor fac schimb de locuință. 
• Primăvara, ciocârliile cântă la piculină și pământul la tractor. 
• Primăvara, în fiecare brazdă este o inimă și în fiecare sămânță încolțește o nădejde. 
• Cea dintâi iarbă verde: primele tulee pe obrazul pământului adolescent. 
• În lupta contra iernii, toamna își cheamă sub arme ultimele contingente de flori. 
• Vara: primăvară întoarsă din voiaj de nuntă. 
• Primăvara, când te gândești la viscol, ți se pare că ai fost prost îmbrăcat în timpul iernii. 
• Cea mai mare revoluție a pământului e primăvara lui. 
• Pomi înfloriți: miting de mirese în livezi.

Foto: Angela Ciuraru

PRIMĂVARA în citate:

"Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor."  

Khalil Gibran

'' Iarna poate sălășlui doar în mintea mea.../ Dar o primăvară eternă îmi stăpânește sufletul...'' Victor Hugo

"Primăvara este recunoscută mai curând de plante decât de oameni."

„Primăvara este ca o ploaie de brândușe în lumina soarelui.”  Betty Marcovici

"Fără primăvară în suflet, ești un om mort." Tudor Mușatescu

 

"M-am întins în pat. Mi se părea că stau culcată pe spate în iarbă. Şi parcă nu-mi mai trebuie nimic altceva ca să trăiesc decât pământul acesta verde-închis şi verde-deschis. Senzaţia aceasta mă pătrunde ca o aureolă a lumii vegetale. Şi mă face nespus de fericită."               Lilli Promet - "Primavera" 

 

 Foto: Angela Ciuraru

 

"Primăvara mergea cu paşi mărunţi printr-un crâng de portocali. Desculţă cu flori în părul încâlcit. La gât purta o cubună de ierburi. Poala rochiei, înfoiată de vânt, era plină de flori. Dar în îndoitura buzelor stăruia o expresie de durere, nu ştiu ce grijă ascunsă, iar în ochi - aceeaşi tristeţe ca şi la cele trei graţii prinse în dans."
Lilli Promet - "Primavera" 

 

Sandro Botticelli "Primăvara"

 

Trezire

de Lucian Blaga

Mocnește copacul. Martie sună.

Albinele-n faguri adună

și-amestecă învierea,

ceara și mierea.

Nehotărât între două hotare,

cu vine trimise sub șapte ogoare,

în văzduhuri zmeu,

doarme alesul, copacul meu.

Copacul meu,

Vântul îl scutură, martie sună.

Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,

din greul ființei să mi-l urnească,

din somn, din starea dumnezeiască.

Cine vântură de pe muncel

atâta lumină peste el?

Ca lacrimi – mugurii l-au podidit.

Soare, soare, de ce l-ai trezit?

LUCIAN BLAGA – POEMELE LUMINII-1967

 

 Foto: Angela Ciuraru

Toate drumurile duc

de Lucian Blaga

Ziuă verde. Duh de nuc.

Toate drumurile duc
unde-i raiul vântului,
dragostei, cuvântului.
Toate drumurile duc
Către Joia focului
spre amiaza locului,
unde arde patima,
unde cântă lacrima.

 

Visul e-aproape

de  Magda Isanos

Aștept primăvara
în fiecare zi.
Aș vrea să pot auzi
cum naște ziua și cum scade seara.

Pe sub pământ
a început urcușul
și-adâncul avânt.
Greierii își caută arcușul.

Visul e-aproape,
fă-i numai semn,
călător pe pământ și pe ape,
în corăbii și care de lemn. 

 

SA NU-MI MAI NINGI

de Antonia Iliescu

Să nu-mi mai ningi în grădină
eu, noroiul din mine,
îl acopăr cu flori de primăvară
Nu te mai osteni degeaba
Floarea e mai importantă decât zăpada.

Floarea e vie
... și pentru puțin timp.
Eu, în mine, am cultivat mereu
o grădină într-o oglindă,
Care reflectă doar primăvara.

Pe-o "Bunã Dimineață"

de Otilia Cazimir

De pe-o „bună dimineaţă”

Cu tulpina de cârcel,

A sărit un gândăcel

Cu mustățile de ață

Alți gândaci, mărunți și roșii,

Care-și poartă fiecare

Ochelarii pe spinare,

Dorm la soare, somnoroșii!

Iar pe-un fir de păpădie,

Ce se-nalţă, drept, din iarbă,

Suie-un cărăbuș cu barbă,

În hăinuța aurie.

Suie, mândru și grăbit,

Să vestească-n lumea mare:

- Preacinstită adunare,

Primăvara a sosit!

Foto: Angela Ciuraru

 

Focuri de primăvară

de Lucian Blaga

Îngânând prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

Prinși de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsuflețim.
Pe măsura-naltă-a firii
gândul ni-l dezmărginim.

Ce-am uitat, aprindem iară.
Sub veșminte ne ghicim.
Căutăm în primavera
un tărâm ce-l bănuim.

Căutăm, pământul, unde
mitic să ne-alcătuim,
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.

Foto: Angela Ciuraru

 

Mugurii
de Lucian Blaga

Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
și-i scoate ruji de sânge pe obraji.

Trântit în iarbă rup cu dinții 
gândind aiurea - mugurii
unui vlăstar primăvăratic.

Îmi zic: " Din muguri
amari înfloresc potiri grele de nectar"
și cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.

 

Foto: Angela Ciuraru

 

Lumină de lacrimă

de Ion Crînguleanu

Mă uit uimit prin grădină

Cum urcă vremea în flori;

Pe meridian, o albină

Încurcă și descurcă nori.

Sub cântecul ei, pământul

E o lacrimă universală,

Mi-i frică să nu se stârnească vântul

Fugărind această liniște pală.

Acum, universul se compune

Dintr-o zburătoare harnică și cântând.

Dintr-o lacrimă universală

Și grădina din gând...

Foto: Angela Ciuraru

 

Un pitic tufiș

de Mihai Beniuc

Un pitic tufiș de viorele

Ochii violeți și i-a deschis

Şi-a privit la soare, cer și stele:

„Uite-i primăvară iar!” a zis.

Nu gândește, nu filozofează,

Vin albine-n vizită la el.

Îi surâde fiecare rază,

El îți este sie însuși țel.

Numai omu-i fără de odihnă

Cât mai are suflu pe pământ

Şi nu vrea răgaz, și nu vrea tihnă ─

Parcă se grăbește spre mormânt.

 

Foto: Angela Ciuraru

 

Vestitorii primăverii

de George Coșbuc

Dintr-alte țări, de soare pline,
Pe unde-ați fost și voi străine,
Veniți, dragi păsări, înapoi –
Veniți cu bine!

De frunze și de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiți de voi.

În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor
De țara voastră?
N-ați plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?

Vai ați cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-ați adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-ați spus,
Că doine ca a noastre nu-s?

Şi-acum veniți cu drag în țară!
Voi revedeți câmpia iară,
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aș vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!

Foto: Angela Ciuraru

Ghiocelul

  de Otilia Cazimir

De sub un bulgare-nghețat
Cu căciulița albă de zăpadă,
Un ghiocel sfios și speriat
Își scoate căpușoru-n vânt să vadă.

Ce minunată-i dimineața-n crâng
Și ce călduț și bine e afară!...
De ce-ar întârzia-n pământ, nătâng,
Când are strai nouț de primăvară?

E liniște în jur... Și-i cel dintâi,
Și-i singurel: un firicel de viață...
Doar iepurașul fără căpătai
Se-apropie tiptil și-i iese-n față.

I-e foame - însă cum să se îndure?
- Ești prea subțire, fraged ghiocel...
Și s-a tot dus. În urma lui peste pădure
Începe-a ninge-ncet, încetinel.

Iar bietul ghiocel abia se vede
Prin fulgii moi de puf ce prind să cearnă.
Se-nalță-n picioruș, nu-i vine-a crede...
- Ia uite, frate, parcă-i miez de iarnă!

Și căpușoru-i cade ostenit.
Învinețit de frig, se înfioară:
- Nu-mi pare rău că mor... M-am cam grăbit,
Dar am adus o nouă primăvară!

 

Foto: internet

 

Foto: Angela Ciuraru

Să ne iubim ca florile
  de Nichita Stănescu

Să ne iubim ca florile

în noi înșine.
Să creștem pe ramura
vie a cuvântului.
Eu sunt A
petala strigării
tu ești U
friguroasă floare.

Să ne iubim ca florile
în noi înșine
ca litere singure
în interiorul cuvântului.
O, tu, cuvântule,
sex și matrice
din care se naște
întreg viitorul.

Să ne iubim ca florile
în noi înșine
în voi înșivă
în ei înșiși,
ca florile, numai ca florile,
florile dalbe
flori de măr.

 

  Foto: Angela Ciuraru

 

Primăvara 

de Nichita Stănescu

Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sânii bulbucați zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n caldarâm o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toți cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roșii
sărută-n creștet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii...

Foto: Angela Ciuraru

 

Au început să-mi crească

ghiocei

Le Mage      

Au început să-mi crească
ghiocei
în palme
zambile mi-au inflorit
în ochi
și-mi parfumează
ale sufletului alei
stârnind copacilor uscați
de prea multă toamnă
nesfârșite primăveri.
Mi se întorc în inimi
păsările cu ramuri
de măslin în cioc
vestindu-mi
că mă voi îndrăgosti
din nou
de tine.
E întâi martie
mă leg cu alb-rosu, mă dăruiesc ție
și aștept.
Să mă agăți, te rog,
pentru totdeauna
în piept!

Foto: Angela Ciuraru

 

Note de primăvară

de George Bacovia

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și azur,
Te mai văd te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce întreg mă doare
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fântână
Te îngână
Pe câmpia clară...

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru și azur.

Foto: Angela Ciuraru

 

Logodnă de primăvară

de Magda Isanos

Vai, frumusețea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
și-alături să simțim sub talpă humă
de iarba vieții grea, cum de suspine
mi-i inima de când nu te-am văzut ?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel să făurească ;
albastre zările-n privirile-ți albastre
să le privesc și dragostea să crească
din rădăcini bătrâne ca grădina
( mai mandră decât cea care s-a dus ),
să-mi ierți, și eu să-ți iert, de-asemeni, vina
de-a fi iubit mai mult decât am spus.
Și să ne ducem colo, sub coline,
a primăverii zână-nduioșată
să ne prefacă-n gemene tulpine,
pe care-aceeași moarte să le-abată.

  Foto: Angela Ciuraru

Mă rog

de Mihai Beniuc

Mă rog la floarea de cireș,
Mă rog la frunza de măceș,
Mă rog la spicul grâului:
Dă-i omului tot ce-i frumos.

Dă-i gânguritul cel duios
Al porumbeilor pe ram,
Dă-i boare de parfum prin geam;
Dă-i dorul de-a umbla prin munți,

Cu zori și cu zăpezi pe frunţi,
Cu flori pe cărărui, pe stânci,
Cu vulturi peste râpi adânci;
Dă-i pâinea albă lângă vin

Şi peste casă cer senin
Şi frate bun şi bun vecin
Şi somnul noaptea fără chin;
Dă-i chipul din izvor curat
În care şi-a astâmpărat
Şi setea şi obrazul cald
În drumul lui către înalt.

Mă rog la toate câte sunt

Să fie bine pe pământ.

Foto: Angela Ciuraru

Ce dacă vine primăvara

de Adrian Păunescu

Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi au murit la streşini
Şi lângă mine nu eşti tu
Schimbări mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi

Şi ninge până la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot
În noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi

Primăvară care-ai fost
Nu veni n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci

 

Foto: Angela Ciuraru

Flori de primăvară

de Angela Ciuraru

De sub frunze şi zăpadă
Au ieşit iar ca să vadă
Lumea ce le înconjoară
Florile de primăvară.

Săbii scurte de brânduşe
Străpung stratul gros de frunze,
Ghioceii se strecoară
Grabnic, înspre soare ─ afară.

Albăstrele, viorele
Cu florile mărunţele ─
Coliere cu mărgele,
Cată soarele şi ele.

Toporaşii ─ ca bărbaţii!
Ies la luptă, toţi, ca fraţii.
Înarmaţi cu mici topoare
Frunze scurte, rotunjoare.

Poieniţa cuceresc,
Toate-atunci când înfloresc.
Un covor e-acum pământul
Răsărite, cuprind crângul.

Foto: Internet

Ploaia de primăvară   
Matsuo BASHOÓ

Ploaia de primăvară

Precis că a pătruns

Printre frunze

Ca să sporească izvorul

de cristal.

Foto: Internet

 

"Ştiţi ce gândesc pomii primăvara? 
Priviţi-i direct în floare şi veţi afla!" 
(Petale si fluturi)

Foto: Angela Ciuraru

Primăvară fugară

Pe un fir de păpădie am lăsat dorul să-mi scrie 
Cu cerneală dintr-o mare şi cu flori nemuritoare. 
Dac-ai să-nţelegi vreodată dragostea adevărată 
M-ai lasă să-ţi pun în plete albe flori de margarete, 
Iar în ochii tăi de zână, stele ce cad în fântână.

Pe un fir de anotimp mi-am dus florile de câmp,                       
Cu speranţă şi lumină prin a inimii grădină... 
I-am dat pomii înverziţi, cu flori mici acoperiţi. 
Nu i-am spus de primăvară, că a fost mereu fugară 
Şi-a lăsat pe-a vieţii cale o ninsoare de petale.

Lângă lanuri sângerii macii te-aşteaptau să vii, 
Pe-o cărare de iubire, legând ploi de amintire... 
De-ai fi lângă mine-acum iarba ţi-ar face un drum 
Către razele de soare, prin poveşti nemuritoare, 
Şi-am pleca cu-al meu dor către-al liniştii izvor.

Pe un colţ de cer cu stele fug doar gândurile mele, 
Depărtări scăldate-n vânturi, apă, ţărmuri şi nisipuri.
Se nasc îngeri printre nori, din glas de privighetori, 
Poposesc prin crengi cereşti şi te îndeamnă să iubeşti, 
Iar în zări de Timp se-aşază anii care-mi lăcrimează.

(Autor necunoscut)

 

Foto: Angela Ciuraru

Cântec de primăvară
de Nichita Stănescu

Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.

Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.

              Foto: Angela Ciuraru

 

Cheile primăverii

de Charlie Sierra

La sud de iarnă zace primăvara

Şi iarba, chinuită, fierbe de atâta dor,

Când aprig, Soarele a topit povara,

Ce îl ţinea departe de al său odor.

Spre nord, e mare agitaţie în aer,

Când toate naripatele se-avăntă-n zbor,

Ducând cu ele raze dintr-un giuvaer

Ce ţes concertul unui păsărelnic cor.

E freamăt de gângănii în văzduh

Şi iarna rece cade, în sfârşit, în bernă

Zvâcnind chiar înainte de eternul duh,

În zări cernute de alba-i epidermă.

Prin codri, zările aştern poteci de floare,

Cu zâmbete de violete şi de ghiocei,

Pictând pe feţe surâs de sărbătoare

Şi-n piepturi, prinzând a primăverii chei.

                                           

Foto: Internet

Foto: Angela Ciuraru

Primăvara întârziată

de Angela Ciuraru

Primăvara întârziată,

Flori puține ne arată.

De privești prin codrul rar

Fără frunze de stejar,

Vezi doar florile de corn

Ici și colo, ies din somn.

De privești prin iarba verde,

Vezi doar floricele mici

Ce-au prins vestea că pe-aici

Primăvara chiar se vede.

 

Foto: Angela Ciuraru

 

Ecou de romanţă

de George Bacovia

S-a dus albastrul cer senin

Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopțile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu, 

De mine-atunci nu vei mai şti - 

Nu mai veni, e prea târziu, 

Nu mai venit!

Foto: Angela Ciuraru

 

Despre primăvară

de Ciuraru Angela

Primăvara este-o fată,

Ce prea mult e aşteptată.

Capricioasă şi gingaşă,

Frumoasă şi pătimaşă.

Cu privirea-i galeşă.

Astăzi vine, mâine pleacă,

Uite-aşa ne joacă, dacă

N-o iubeşti suficient,

Şi rămâi indiferent.

Floricelele-i sunt vii,

Hai odată, când mai vii!

Foto: Angela Ciuraru

Zvon

de Angela Ciuraru

Chiar acum am auzit

Zvonul ce s-a răspândit

Cum. că ar fi la zenit

Anotimpul mult dorit.

Că mi-e dor de primăvară,

Nu e zvon, dar e hilară

O dorinţă îndrăzneaţă

Spusă-n iarnă, dimineaţă.

Ducă-se iarna departe…

Soarele să se arate!

Florile să coloreze,

Tot pământul, în poiene.

Foto: Angela Ciuraru