"Să o faci pe prostul sau pe deşteptul"

A tăcea sau a vorbi?    „E adevărat că pregătindu-mă să vin în aceste locuri m-am gândit  să adopt o atitudine de tăcere; pentru a şti să taci îţi trebuie un mare talent,  deci ceva nepotrivit persoanei mele; pe de altă parte, tăcerea e totuşi  primejdioasă; şi atunci m-am hotărât definitiv că e mai bine să vorbesc, şi să vorbesc aşa cum vorbesc, fără nici un talent, adică mult, mult, mult, precipitându-mă să demonstrez şi  în sfârşit să mă încurc întotdeauna în propriili mele demonstraţii, încât ascultătorul să se depărteze de mine fără să fi ascultat până

la capăt, dând din umeri şi desfăcându-şi nedumerit braţele”  (Dostoevski – „Demonii”)          

Să o faci pe prostul, sau pe deşteptul?   „Mărturisesc că am vrut la un moment dat să fac pe prostul, pentru că fizionomia de prost e mai comodă decât propria-ţi fizionomie; întrucât însă figura de prost constituie o extremă, iar extremele totdeauna stârnesc curiozitate, m-am decis să apar cu faţa mea adevărată. Şi care este, de fapt, faţa mea adevărată? Mediocritatea aurită: nici prost, nici deştept, destul de modest înzestrat şi căzut din lună, cum se exprimă aici unii înţelepţi, nu-i aşa?”  (Dostoevski – „Demonii”)

„Fiecare minut, fiecare clipă de viaţă trebuie să fie spre fericirea omului... Trebuie, trebuie neapărat! Este o datorie a omului însuşi să facă să fie astfel; este o lege pentru el, o lege ascunsă, dar negreşit existentă... ?”  (Dostoevski – „Demonii”)

                        

                                           Salvador Dali "The Persistence of Memory", 1954

„ ─ Ideea că există ceva infinit mai drept şi mai ferice decât mine mă umple şi pe mine de o duioşie  nemăsurată şi de glorie, o, oricine aş fi eu, orice aş fi făcut eu! Pentru om mult mai necesar decât conştiinţa propriei sale fericiri este să ştie şi clipă de clipă să creadă că undeva există deja o fericire perfectă şi netulburată pentru toţi şi pentru toate...” 

 (Dostoevski – „Demonii”)

„Orice om, oricine ar fi el, are nevoie să se închine în faţa a ceea ce reprezintă Măreaţa Idee.” 

  

                                                               Salvador Dali

„Întreaga lege a existenţei umane constă numai în posibilitatea pentru om de a se închina în faţa a ceva infinit de măreţ. Lipseştei pe oameni de acest infinit măreţ, ei nu vor accepta să trăiască şi vor muri pradă disperării.” (Dostoevski – „Demonii”)

„Incomensurabilul şi infinitul sunt tot atât de necesare omului, ca şi acea mică planetă, pe care el vieţuieşte...

  

Dragii mei prieteni, toţi, toţi: trăiască Măreaţa Idee! Veşnică şi Incomensurabilă Idee. Orice om, oricine ar fi el are nevoie să se închine în faţa a ceea ce reprezintă Măreaţa Idee. Chiar şi omul cel mai mărginit are nevoie de ceva măreţ.” (Dostoevski – „Demonii”)

 Consacrându-mi energia problemei studiului organizării sociale a societăţii viitoare, care va veni să înlocuiască pe cea prezentă, am ajuns la concluzia că toţi făuritorii sistemelor sociale, de la cele mai îndepărtate timpuri şi până în anul nostru 187..., erau nişte visători, nişte fantezişti, nişte neghiobi, care se contraziceau pe ei înşişi neînţelegând absolut nimic din ştiinţa naturii şi în ce priveşte acel animal ciudat care este omul. Platon, Rousseau, Fourier nu sunt decât coloane de aluminiu, toate astea sunt bune pentru vrăbii, şi nu pentru societatea umană.” 
(Dostoievski- „Demonii”)

"Dragostea trece şi nepotrivirea rămăne... "
(Feodor Dostoievski)

                                                          Salvador Dali

 "Râsul e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin ca atunci când râde. Uneori e foarte greu să dibuieşti caracterul câte unui om, dar e de ajuns să-l surprinzi o singură dată râzând sincer şi brusc, şi atunci caracterul lui îţi apare ca lumina zilei." (Dostoievski)