De
o pereche de mâini, ce le-a făcut să pară imense,
De
la marginea unui oarecare drum bun,
Pe
când își ardeau iubirea, în roșul lor nebun,
Acolo,
vântul sufla înspre maci cu toată puterea,
Răvășind
întru-totul, petalele lor roșii, firave, rebele.
Dar
soarele etern, ce privea arzător înspre
ele,
Le-a
alintat, cu raze domoale de seară, iubirea.
Angela Ciuraru, 25 iunie 2018
Macii, atunci când sunt înfloriți, înveselesc locurile pe unde au crescut, aruncănd înspre noi vraja culorii lor. Chiar dacă nu-s maci de cultură, roșul lor, privirea ne fură.
RăspundețiȘtergere