Am fost
aproape siguri, că ploi or să cadă,
În
primăvara ce a încercat, timid, ca să vină,
Dând
liber la mugurii mici spre lumină.
Dar iarna
îşi râde, în sinea ei,
Când
babele-s puse să dea idei:
Cum că
ziua de-ntâi e frumoasă şi caldă,
Sau că o
alta-i cu soare, mai blândă, mai brează.
Şi-şi
spuse în gând iana ciudoasă,
Să ne
arate că ea, e cu mult mai făloasă.
Ne
dăruieşte de sus, de la-nălţime,
Zăpezi,
geruri şi vânturi ─ chiar o mulţime.
Te uită
cum ninge în martie,
Te miră
şi strigă de poţi: "Pârtie!"
Te-ngheţe
fiorii neprimăverii,
Deplânge-ţi
copacii până-n mijlocul verii.
Angela
Ciuraru, 22 martie 2018
Foto: Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu