Fulgii de nea

Fulgii de nea, sunt flori albe de zăpadă

Ce sunt pregătite în palmă să-mi cadă.

Florile de nea, sus  zămislite,

Din apa-ngheţată, în iarnă ivite.

Fulgii de nea, nu sunt un simplu dar,

Ce cad din înalte zări de cleştar.

Fulgii, sunt întruchiparea unei blândeţi,

A scurtimii vieţii şi a gingaşei frumuseţi.

Fulgii de nea, au forme simetrice de roze, de stele,

Căzute din cer ca şi ele.

Din fulgi, se naşte pătura albă şi caldă,

Pentru semănăturile de sub zăpadă.

Fulgii de nea, pe geam au să stea,

Flori îngheţate, cristale-aranjate,

În forme ciudate, dar minunate.

Fulgi albi alergând, la mine prin gând.

Când fulgii în iarnă, au înflorit,

Copiii cu sănii au şi pornit.

Nu mai au teamă de-ngheţ, de nimic.

Zarva e mare, copilul e mic.

Angela Ciuraru, 28 dec. 2017

Foto: Angela Ciuraru,

Cele ca mine...de Alda Merini

Cele ca mine daruiesc vise, chiar dacă acest lucru înseamnă a ramàne fară.
Cele ca mine isi dăruiesc sufletul,
pentru că un suflet singur este ca o picătură de apă în deșert.
Cele ca mine intind mâna și ajută la a se ridica din nou,
chiar cu riscul de a cădea la rândul său.
Cele ca mine privesc înainte
deși inima este întotdeauna câțiva pași înapoi.
Cele ca mine sunt în căutarea unui mod de existență, iar când l-au găsit,
încerceă să-i învețe pe cei care sunt doar supraviețuitori.
Cele ca mine atunci când iubesc, iubesc pentru totdeauna.
Cele ca mine urmăresc un vis,
să fie iubite pentru cine sunt ele
și nu pentru ceea ce şi-ar dori să fie.
Cele ca mine s-ar dori să se schimbe,
dar acest lucru ar însemna să se nască din nou.
Cele ca mine țipă în liniște,
pentru ca vocea lor sa nu fie confundată cu lacrimi.
Cele ca mine sunt mereu cele cărora reuşesti mereu să le rupi sufletul,
pentru că știi că iti vor da drumul, fără a cere nimic.
Cele ca mine, iubesc prea mult, știind că, în schimb,
Ele nu vor primi mai mult decât firimituri.
Cele ca mine au nevoie de puţin
Si pe acel puţin îşi fondează existenţa
Cele ca mine trec neobservate prin viaţa ta
dar ele sunt singurele care te vor iubi cu adevărat.
Cele ca mine sunt cele care, în toamna vieții tale, le vei
regreta pentru tot ceea ce şi-ar fi putut da si tu nu ai vrut

(Alda Merini)

Toamna 2017- album foto

Încet pentru unii,  repede pentru alţii, toamna aproape că a trecut! Cu ce am rămas? Cu amintiri despre cine şi ce?

Da, sunt aminriri despre lucruri mai mult sau mai puţin importante, dar frumoase. Cu certitudine însă nimeni nu doreşte a păstra amintiri care i-au rănit sufletul sau l-au mâhnit. 

Poate că dintre cele frumoase, e vorba despre amintiri de felul acesta:

- amintirea unei zile călduroase, cu soarele strălucitor, ce şi-a aruncat săgeţile jucăuşe printre ramurile copacilor, sau amintirea unei zile oarecare în care ploaia ne-a bătut în geam uşor, lăsându-ne în casă pentru un timp propice de meditaţie;

- amintirea unei excursii târzii sau a paşilor făcuţi prin parcurile cu copaci şi frunzişurile lor colorate;

- amintirea reîntâlnirii cu copiii sau cu un prieten drag;

- amintirea zilelor când am muncit şi am fost fericiţi că lucrurile 

ne-au ieşit aşa cum am dorit;

- bucuria unei reuşite culinare, a unei plăcinte cu mere şi aromă de scorţişoară...

 Şi, câte amintiri ar mai fi de povestit... Eu, am să păstrez în mod deosebit amintirea culorilor, a nuanţelor şi tonurilor de galben sau roşu, combinate impecabil şi aşezate la locul lor de un artist incontestabil – natura. 

   Şi după toate zilele de toamnă, rămânem nu numai cu amintiri, dar şi cu fotografiile făcute prin locurile pe unde am trecut. 

   Nu trebuie să pleci prea departe de casa ta ca să vezi toamna cu mintea şi cu sufletul, cuprinzând cu ochii tot arsenalul ei de bogăţii. Mă refer în special, la culorile ei. Sunt absolut minunate! 

"Dacă ai ochi ca să  vezi culorile, atunci sigur eşti fericit!"

  Am aşezat culorile, în albumul următor, aşa cum le-am văzut,aşa cum m-am priceput. Sper să placă şi altor ochi!

                                     
                

Foto: Angela Ciuraru

Urme-n umbre

Pe oriunde, tu vei trece,

O urmă să laşi - pecete.

Despre tine, cine-ai fost,

De-ai avut cumva un rost.

Lasă urme onorante,

Copiii să ţi le poarte.

Ei să ducă mai departe,

Umbrele, nealterate.

Lasă zilnic urme mici,

Încearcă să te implici.

Paşi mărunţi, fă-i hotărâţi.

Timpul, astfel să-l înfrunţi.

Nu umbri pământu-n van,

Fapte bune, nu doar ban.

Asta lasă urme-n umbre,

Ce marchează al tău nume.

Nu promite ce nu poţi.

Din cuvinte, să-ţi faci roţi.

Să îţi ducă umbra bună,

Peste anii cei din urmă.

Angela Ciuraru, 4 nov. 2017

Foto: Angela Ciuraru

Orașul Tulcea

Orașul Tulcea

                                    

Urme!     Cerataea Enisala

Umbre! Drum tulcean

Cu bicicleta

Cu bicicleta

Mai dau un ocol

Prin lume să zbor

Alerg peste nouă

Vâlcele rebele

Cu spiţe între ele

Am să mai dau

Încă o roată

Acum peste soartă

Căci lumea se-nvârte

La mine în minte

Undeva în zare

E zarvă mare

Alerg pe-o cărare

Spre lumea cea mare.

 

Angela Ciuraru, 27 febr, 2017

Foto AC: " În  tinereţe, prin satul natal"

Bicicleta

E vară!

Ce mult aş dori

ca să mai pot fugi

pe o bicicletă gri

să te pot găsi.

Prin lanul de grâu
crescut până la brâu,
prin iarba cea deasă
în cale să-mi iasă,
pe o bicicletă,
iubirea-mi secretă.

Pe drumul de vară,
zoresc din pedală.
Încerc să mă grăbesc,

poate te întâlnesc!

 

Angela Ciuraru 14 iunie 2018

 

                                                  Foto: AC -  "Lan de grâu în Dobrogea"

 

 Foto Internet

Cercul și lumea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lumea-i cea care te-nvaţă,

Că o roată, este viaţă.

Mereu te rostogoleşti,

Atât timp cât şi trăieşti.

Chiar în cercul cel perfect,

Se trăieşte imperfect.

Se începe cu-nceputul,

Căutând mereu sfârşitul.

Ştiu, surprize sunt în cerc.

Merită să le încerc!

Perimetrul nu-l întrec,

Căci în cerc am să petrec.

Ce raze vor străluci,

Din ce unghiuri ne vor privi,

Spre cine s-or îndrepta,

Vom trăi, şi vom vedea!

Ce nopţi albe se învârt,

Ce vise cuprind pe rând,

Le-om închide, ce e drept,

Într-un cerc cam imperfect.

Totul pare un înteg.

Între ei, toţi se-nţeleg.

E mulţimea cea din cerc,

Pe care am s-o încerc.

Voi păşi în cerc cu-o coardă,

Ca să fiu un pic, iscoadă,

Să văd lumea ce-a-nvârtit,

În cerc cum de-au nimerit.

Şi, odată ce-am aflat,

Fac un salt şi am plecat.

Să mă-nvârt în lumea mea,

De-o fi bună, de-o fi rea.

Angela Ciuraru, 10 nov 2017

Foto: Internet

Foto Angela C.  "Un cerc abandonat la o fântână din Babadag"

Flori de stepă

Azi, am strâns doar flori de stepă,

Dintr-un loc, dintr-o văiugă,

Unde toamna vrea să fugă.

Am făcut un bucheţel,

Cu trei flori şi-un ghimpe chel.

Spune toamnă,  ce să fac?

Florile, cui să le-mpart?

Au rămas aşa puţine,

Că le-aş ţine pentru mine,

Pân'  la toamna care vine.

Le-oi presa eu într-o carte,

Amintirea să mi-o poarte.

Când pe pagini voi privi,

Flori tăcute voi veţi fi,
Martore la ce-oi citi.

O să pierdeţi din culoare,

Şi din zâmbetul de floare.

Însă, nu puteţi a pierde,

Amintirea prinsă-n verde, 
Din buchetul ce se vede.

Din plimbarea ce-am făcut,

Prin stepa cu ghimpe mult,

A rămas doar un buchet,

Amintirea, şi-un secret.

Nu pot să vi-l spun, e cert!

Angela Ciuraru, 23 oct. 2017

Toamnă târzie. Un buchet cu flori, din stepa dobrogeană.

Ciulini din stepa dobrogeană.

Roşul

Roşu-i macul din câmpie,
Ca şi inima-ţi zglobie.
Saltă-n ea zvâcniri de dor,
Sângele-ţi clocotitor.

Roşu-i soarele iubit,
Când este la răsărit.
Şi tot roşu este-n front,
Când apune-n orizont.

Roşii sunt şi trandafirii,
Ce-ţi încarcă dorul firii
Cu suspine de iubire,
Pentru ea şi pentru mire.

Roşie eşti tu la faţă,
Când sărutul te răsfaţă.
Nu te face că nu ştii,
Că-n obraji îţi ard făclii.

Roşie este rochiţa,
Ce-o îmbracă azi Ancuţa.
Are flori pe ea totuna,
Numai roşii ca şi mura.

Gura ta e roşie,
Plină de emoţie.
Ce aşteaptă un sărut,
Chiar de nu i l-ai cerut.

19 oct. 2017

Foto: Angela Ciuraru