Că o roată, este viaţă.
Mereu te rostogoleşti,
Atât timp cât şi trăieşti.
Chiar în cercul cel perfect,
Se trăieşte imperfect.
Se începe cu-nceputul,
Căutând mereu sfârşitul.
Ştiu, surprize sunt în cerc.
Merită să le încerc!
Perimetrul nu-l întrec,
Căci în cerc am să petrec.
Ce raze vor străluci,
Din ce unghiuri ne vor privi,
Spre cine s-or îndrepta,
Vom trăi, şi vom vedea!
Ce nopţi albe se învârt,
Ce vise cuprind pe rând,
Le-om închide, ce e drept,
Într-un cerc cam imperfect.
Totul pare un înteg.
Între ei, toţi se-nţeleg.
E mulţimea cea din cerc,
Pe care am s-o încerc.
Voi păşi în cerc cu-o coardă,
Ca să fiu un pic, iscoadă,
Să văd lumea ce-a-nvârtit,
În cerc cum de-au nimerit.
Şi, odată ce-am aflat,
Fac un salt şi am plecat.
Să mă-nvârt în lumea mea,
De-o fi bună, de-o fi rea.
Angela Ciuraru, 10 nov 2017
Foto: Internet
Cercul de viata...roata traditiilor...Se zice ..paradoxal ca si roata patrata se invirte...uneori...
RăspundețiȘtergereDacă viaţa e frumosă, cercul e rotund la faţă.
ȘtergereDacă s-a rostogolit, pe un drum doar pietruit,
Patru laturi s-au certat, colţuri au revendicat.
Însă roata cea pătrată nu s-a mai rotit vreodată.