Ziua

Ziua, începe întotdeauna cu mine.

Sper, să am grijă - să-mi fie bine.

Dacă săptămâna va-ncepe cu ploi,

Sincer, nu cred că voi da înapoi.

Dacă săptămâna va-ncepe cu soare,

Ziua îmi va fi, numai culoare.

Pe foaia albă, încep să pictez,

Parcursul zilei, să îl brodez.

Îmi stabilesc de dimineață,

Un obiectiv, chiar de e-n ceață.

Voi îndrăzni să-mprumut de la soare,

Speranțe, din orice culoare.

Îmi fac din dorințe un scop,

Privesc cu încredere, trec peste hop.

Mă străduiesc în orice, caut și să zâmbesc,

Și astfel, ziua cu bine să o sfârșesc.

Iar pe când ziua, se va fi terminat,

Și soarele, după orizont, va fi plecat,

Voi face bilanțul privind către stele,

Voi pune-n balanță bune și rele.

Sunt mulțumită de toate cele?

Angela Ciuraru, 8 oct. 2018

La fântâna dorului

La fântâna dorului,

Plânge fata soarelui.

Se opreşte, tot oftează,

Fata, încă, mai visează.

Curgă apă la izvor,

Cât ea plânge după dor.

De fântâna n-o seca,

Apa sfântă va-ncerca.

Ciutura de la fântână,

Scoate apă rece, bună.

Ea tot bea, şi tot îi sete,

Că de dor vrea să se-mbete.

Când se uită în fântână,

În oglinda cristalină,

Jos, pe prundul din fântână,

Vede chipul ei de zână.

Acel chip de-acolo-i  spune:

„ -Eşti frumoasă, te văd bine,

Bea din apa cristalină

Dacă dorul ţi-l alină!

De îmi dai cerul cu stele,

Oglindească-se şi ele,

Apa mea va susura,

Tu nu vei mai suspina,

După stele, după lună,

Într-o noapte mai senină,

După cer şi după soare,

Când dorul nu te mai doare."

Angela Ciuraru, 13 mai 2017

                                       

Inimi pe ram

De ramul verde, plin de viață,

Atâtea inimi se agață!

Si toate bat la unison

În ritmul cordului, pe-același ton.

Le strigă vântul, printre ramuri

Cântându-le de dor, de planuri.

Tresar și sar de teamă

Că dragostea li se destramă.

Curând, va fi să fie toamnă

Când inimile stau să cadă.

Lovite de culoare și de timp

Vor înceta să bată timp de-un anotimp.

Angela Ciuraru, 29 sept 2018

Poezii pentru copii - toamna

TOAMNA 

de Mircea Micu

–       Toamnă, spune, un' te duci?

–        Ia mă duc să scutur nuci!

–       Toamnă unde te grăbeşti?

–        Ia, mă duc să caut veşti.

Sus , în vie, jos, în luncă,

Să dau soarelui poruncă,

Să coacă gutuile

Să-ncălzească viile.

–        Spune dacă te grăbești,

Toamnă când te odihneşti…?

TOAMNA 

de Mircea Micu

Ultimele berze au plecat din sat

Nu mai zboară presuri, nu mai cântă cucii,

De atâta roadă se-ncovoaie nucii.

La amiaz, spre cerul verde, siniliu,

Ici, pictat cu galben, colo, dat cu smoală,

Urcă în neştire câte-un zmeu zglobiu;

Jos, la câmp, munca e în toi,

Râde cucuruzul galben în hambare…

–   La cules de struguri ajutăm şi noi.

„ISPRAVA TOAMNEI”

     Ion Minulescu - fragment  

 „Toamna, fată deocheată ─

Biata fată!...

Deocheată, dar frumoasă

Şi cochetă,

Mi-a intrat odată-n casă,

Idiscretă,

Să mă-ntrebe ce mai fac...

Ce problemă viitoare mă mai doare...”

TOAMNA 

de Mariana Pândaru

A venit deodată

În haină bogată

Să trezească-n flori

Teama de ninsori

Păsări călătoare

Cu dorul de soare

Le auzi trecând

În cârduri plecând

Iar ca o dovadă

Ploi încep să cadă

Câmpul pustiind

Ierburi risipind.

Poezie pentru copii - SFÂRȘIT DE TOAMNĂ

SFÂRȘIT DE TOAMNĂ

de Vasile Alecsandri

Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele
Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de vremuri grele;
Cârdurile de cocoare, înșirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Veselă verde câmpie acu-i tristă, vestezită;
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se dezlipesc
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!
Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc.


Vasile Alexandri, “Poezii alese”

Încredere

Când ziua își revarsă, albastrul peste noi,

Speranța ți-e în față, nu da înapoi.

Cutează la iubire, iar ura s-o ignori

Și astfel, toată  ziua, nu vei avea fiori.

Cînd, trist, tu crezi că oamenii te-au părăsit,

Cei buni nu te-au mai căutat, n-au mai venit,

Încearcă să privești cerul albastru,

Acolo sus, de strajă, este astrul.

Atâta timp cât soarele pe boltă s-o ivi,

Îl vei privi cu optimism, și vei zâmbi.

Iar dacă cerul, adesea e-ncărcat cu nori,

Albastru-i tot acolo, așteaptă-l până-n zori.

Angela Ciuraru, 20 sept. 2018

Vis trecut

Ce trist e totul fără tine?

Un zid de gânduri mă cuprinde.

Mai caut visurile-n mine,

De mult stau rătăcite pe-oriunde.

Cu cine să mai construiesc

Un vis la care să râvnesc?

Plecat-au sorții în zări trecute,

Luând zălog din amintirile avute.

Eu, visul nu l-am mai aflat,

Era făcut în van și cam uzat.

Dorință- vis? Prea minunat

Să vrei ca să fi fost realizat!

Angela Ciuraru, 20 sept. 2018

Păducelul- album de fotografii

   O legendă spune că cel rănit în dragoste se retrăgea sub un păducel și rămânea tăcut până la asfințitul soarelui, încredințându-și într-un fel de transă sufletul spiritului acestui copac sacru, pentru a-l tămădui. Când se întorcea, odată cu apariția stelelor de pe cer, de la ritualul de sub păducel, sufletul său, până atunci chinuit, era curățat de patimi și suferințe, fiind din nou liber.

Fotografii: Angela Ciuraru - Zona Somova, Tulcea. Zona de stepă dobrogeană este foarte bogată în păducel. Atât când înfloresc cât și când boabele sunt roșii, este imposibil să nu le admir măcar din mersul mașinii.

Un telefon anonim

Aș vrea să vă pun o întrebare,

E cam ciudată, așa mi se pare.

Cine, m-a sunat, cine m-a căutat,

Cu-n număr nou, ca un ecou?

Dar, îmi este puțin cam teamă...!

Un gând straniu mă tot îndeamnă
Să consider apelul un motiv de teamă

Ar purea fi o persoană

Cam inumană

Ce face un joc, pentru noroc,

Sfidând  încrederea mea pe loc.

Să fiu circumspectă, nu-i o mirare

E o precauție puțin mai mare

Nu vreau să mă las amăgită

De o conversație nepotrivită.

Angela Ciuraru, 17 sept. 2018

Ulciorul

La ulciorul de ceramică 
Cu iz de poveste prozaică
Numai golul din vas contează
Cât este de mare, asta primează

Pământul ars, de soare și foc
Este cel ce menține apa în loc
Doar apa din vas
Contează-n impas

Când buzele-ți ard de dorință
Setea s-o stingi, e cu putință
Din apa ce șade în golul ceresc
Tu bei, să nu arzi fără temei

Când gândurile-ți rele persistă
Apleacă-l spre tine firesc
Sărutul gurii ulciorului, e omenesc
Când apa și golul se contopesc.

Angela Ciuraru, 10 aug. 2017