IARNA în citate
"Chiar și în iarnă, voi fi verde în inimă." (Frederic.Chopin)
,,Iarna e un anotimp al aşteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur şi lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poţi bucura de fiecare oră.'' (John Boswell)
„Iarna fără zăpadă – sărac cerşind o mantie
regală.” (N. Petrescu-Redi)
„Dând piept cu iarna orice floare moare, Dar vii rămân miresmele-n cleştare.” (William Shakespeare).
Și
totuși,
„Iarna nu ucide florile, le dă posibilitatea să renască." (Valeriu
Butulescu)
"Tăcerea eternă a acestor spaţii infinite mă-nspăimântă." (Pascal)
„O vorbă bună poate încălzi trei luni de iarnă.” (Proverb japonez)
„Mereu, mereu zăpezile sunt albe, tot mai albe. De aceea nici nu le mai aştept, dar ele vin, vin ca o curgere invizibilă, într-un fluviu blând fără de sfârşit.” (Brăduţ Covaliu)
Câteva cuvinte
despre iarnă cu Tudor Muşatescu:
LAPOVIŢĂ ─ Zăpadă care a luat apă la galoşi.
ZĂPADĂ ─ Iarnă dată la darac.
OMĂT ─Zăpadă cu „acşănt” moldovenesc.
ŢURŢUR ─ Când, iernii, îi curge nasul pe streşini.
DATINĂ - Lege cu sarică şi opinci.
ZURGĂLĂU -Muzică de scenă la pastelurile lui V. Alecsandri
VISCOL ─ Vânt care îşi ia lumea-n cap
IARNA în VERSURI
Cântec de iarnă
Nichita Stănescu
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde ești, în ce gând?
Crengile zvelte și goale în bezne
dansează întruna…
Uite-le sânii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
și crengile zvelte, și goale, cu luna
lunecă negre și-aiurea, întruna
dansează întruna
Tu unde ești?
În ce gând?
frunzele negre-ți căzură
cu toatele, oarbe-n căutătură?
Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav și
urât
doar o creangă cu roadele pline,
să m-adun, să-mă-ntorc și să vin iar la tine:
– „Na un măr!”… și atât.
Nichita Stănescu, din vol.Argotice (1955)
PRESENTIMENT
Nichita Stănescu
Nu ninge
când e foarte frig,
Nu plouă când e foarte cald.
Nu vin cuvintele, când te naşti
Nu vine anul nou, când mori.
Nu pentru vedere este lumina
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele
Nu pentru Nu este Nu!
Nu vii niciodată când
mi-e foarte dor de tine
Nu mori niciodată
când te urăsc de moarte.
CÂNTEC DE IARNĂ
Nichita Stănescu
Eşti atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului...
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gândul creşte-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.
Fotografii Angela Ciuraru, din Parcul Ciuperca din Tulcea






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu