Urme pe zăpadă
Într-o iarnă, în care cerul a cernut
Fulgii de nea care s-au depus,
Pajiştea, altădată verde,
A devenit albă ca o coală de hârtie
Imaculată.
Oamenii au păşit fericiţi peste ea,
Au ascultat scârţâitul zăpezii,
Au lăsat urmele paşilor
Cu dimensiunile fiecăruia:
Paşi mici, paşi mari.
Unii au mers agale,
Alţii, poate, au alergat.
Fiecare cu ritmul lui
Fiecare cu gândul lui
Fiecare cu bucuria lui
Existând.
AC 30 ianuarie 2022
Ianuarie
Lună de început de an
Lună de iarnă cu sau fără zăpadă
Timpul tău curge în ritmul vieții noastre
Poate nu avem timp să îți vedem frumusețile
Din diverse motive.
Ești o lună rece
Uneori zgârcită în podoabe
Uneori ai soare cu dinți
Alteori plângi cu ploi răzlețe
În unele dimineți, te ascunzi în ceață
Sau jubilezi în decorul cerului
Afișând câte un răsărit plin de speranțe
Sau câte un apus portocaliu.
Eu te prefer frumoasă, albă
Cu un soare strălucitor
Cu un cer albastru, curat, chiar rece.
AC 30 ianuarie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu