Mestecenii, par poezie
În iarna caldă, aurie.
Până zăpezile le-or troieni,
Prilej de vrajă vor mai fi.
Pe ramuri delicate, despletite,
Sunt frunze încă necăzute,
Răceala brumei le-a înscris
În hora iernii - viitor cuprins.
Cu ramurile lor atât de delicate,
În scoarța albă îmbrăcate,
Îmi par fecioare aplecate
Privind oglinda-n care-s reflectate.
Angela Ciuraru
Mestecenii sunt copacii care mă vrăjesc cu ",ramurile lor atât de delicate. În scoarța albă îmbrăcate" în toate anotimpurile.
RăspundețiȘtergere