O frunză uscată

Sunt o frunză uscată, de pe ram plecată,
Mi-am îndeplinit misiunea sortită.
Acuma, sunt fericită, vântul m-a așezat
Pe un pat de flori ce-adesea l-am visat.
 
Singurătatea, nu mă înspăimântă!
Locul cel nou, chiar mă încântă.
Voi mai trăi o oră, o zi, sau o lună,
Cu-aceste flori, căci toamna e lungă și bună.
 
Cu ele, mă voi trezi mâine în zori,
Sau voi fi aruncată de vânt, spre alte zări.
Voi suferi, în timp, transformarea organică,
În seva pământului din ram care, în primăvară urcă.
 
Voi fi din nou mugurele trezit la viață
Voi fi frunza cea verde ce-cepe să crească.
Florile pomului, fructele lui, au să mă însoțească
Copacul de l-ai privit, frunzele lui te-au umbrit.
 
Printre ele, eram și eu, frunza încă verde!
 
Angela Ciuraru 1 noiembrie 2021