Goethe despre "Verde"
Cred
în culoarea verde a Pământului, în verdele din natură.
E
culoarea sănătății, a speranței, a iubirii și respectului pentru ceea ce am
primit de la Pământ. Combinând
cu pricepere culorile cu iubirea de pământ, de natură, un artist redă aproape
fidel natura.
Astfel:
„Dacă
reunim galbenul și albastrul ─ pe care le considerăm ca fiind primele culori și
cele mai simple ─ aflate
chiar la prima lor apariție, pe prima treaptă a acțiunii lor atunci ia naștere
acea culoare pe care o numim VERDE.
Ochiul
nostru găsește în ea o satisfacție reală.
Dacă
cele două culori-mamă își țin exact echilibrul în această combinație, astfel
încât nici una să nu fie mai vizibilă decât cealaltă, atunci
ochiul și sufletul zăbovesc pe acest amestec ca asupra unui lucru foarte
simplu. Nu vrei mai departe, nu poți mai departe.
De
aceea culoarea VERDE se alege cel mai ades ca tapet pentru camere în care îți
petreci vreme îndelungată.”
Foto: Angela Ciuraru
Aforisme despre primăvară
de Tudor Mușatescu
-
Primăvara vine - la țară – în „Traista ciobanului”.
- Cea mai mare revoluție a pământului e primăvara lui.
- Pomi înfloriți: miting de mirese în livezi.
- Primăvara, când te gândești la viscol, ți se pare că ai fost prost îmbrăcat în
timpul iernii.
- Primăvara, inimile tinerilor fac schimb de locuință.
- Primăvara, ciocârliile cântă la piculină și pământul la tractor.
- Primăvara, în fiecare brazdă este o inimă și în fiecare sămânță încolțește o
nădejde.
- Cea dintâi iarbă verde: primele tulee pe obrazul pământului adolescent.
- În lupta contra iernii, toamna își cheamă sub arme ultimele contingente de
flori.
- Vara: primăvară întoarsă din voiaj de nuntă.
- Primăvara, când te gândești la viscol, ți se pare că ai fost prost
îmbrăcat în timpul iernii.
- Cea mai mare revoluție a
pământului e primăvara lui.
- Pomi înfloriți: miting de mirese în livezi.
Foto: Angela Ciuraru
PRIMĂVARA în citate:
"Florile primăverii sunt visele iernii,
povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor."
Khalil Gibran
'' Iarna poate sălășlui doar în mintea mea.../ Dar o primăvară
eternă îmi stăpânește sufletul...'' Victor Hugo
"Primăvara este recunoscută mai curând de plante decât
de oameni."
„Primăvara
este ca o ploaie de brândușe în lumina soarelui.” Betty Marcovici
"Fără primăvară în suflet, ești un om
mort." Tudor Mușatescu
"M-am întins în pat. Mi se părea că stau culcată pe spate în iarbă. Şi parcă nu-mi mai trebuie nimic altceva ca să trăiesc decât pământul acesta verde-închis şi verde-deschis. Senzaţia aceasta mă pătrunde ca o aureolă a lumii vegetale. Şi mă face nespus de fericită." Lilli Promet - "Primavera"
Foto: Angela Ciuraru
"Primăvara mergea cu paşi mărunţi printr-un crâng de portocali. Desculţă cu flori în părul încâlcit. La gât purta o cubună de ierburi. Poala rochiei, înfoiată de vânt, era plină de flori. Dar în îndoitura buzelor stăruia o expresie de durere, nu ştiu ce grijă ascunsă, iar în ochi - aceeaşi tristeţe ca şi la cele trei graţii prinse în dans."
Lilli Promet - "Primavera"
Sandro Botticelli "Primăvara"
Trezire
de Lucian Blaga
Mocnește
copacul. Martie sună.
Albinele-n
faguri adună
și-amestecă
învierea,
ceara și
mierea.
Nehotărât
între două hotare,
cu vine
trimise sub șapte ogoare,
în
văzduhuri zmeu,
doarme
alesul, copacul meu.
Copacul
meu,
Vântul
îl scutură, martie sună.
Câte
puteri sunt, se leagă-mpreună,
din
greul ființei să mi-l urnească,
din
somn, din starea dumnezeiască.
Cine
vântură de pe muncel
atâta
lumină peste el?
Ca
lacrimi – mugurii l-au podidit.
Soare,
soare, de ce l-ai trezit?
LUCIAN
BLAGA – POEMELE LUMINII-1967
Foto: Angela Ciuraru
Toate drumurile duc
de Lucian Blaga
Ziuă verde. Duh de nuc.
Toate drumurile duc
unde-i raiul vântului,
dragostei, cuvântului.
Toate drumurile duc
Către Joia focului
spre amiaza locului,
unde arde patima,
unde cântă lacrima.
Visul e-aproape
de Magda Isanos
Aștept
primăvara
în fiecare zi.
Aș vrea să pot auzi
cum naște ziua și cum scade seara.
Pe sub
pământ
a început urcușul
și-adâncul avânt.
Greierii își caută arcușul.
Visul
e-aproape,
fă-i numai semn,
călător pe pământ și pe ape,
în corăbii și care de lemn.
SA NU-MI MAI NINGI
de Antonia Iliescu
Să nu-mi
mai ningi în grădină
eu, noroiul din mine,
îl acopăr cu flori de
primăvară
Nu te mai osteni
degeaba
Floarea e mai
importantă decât zăpada.
Floarea
e vie
... și pentru puțin timp.
Eu, în mine, am cultivat mereu
o grădină într-o oglindă,
Care reflectă doar primăvara.
Pe-o "Bunã Dimineață"
de Otilia
Cazimir
De pe-o „bună
dimineaţă”
Cu tulpina
de cârcel,
A sărit un
gândăcel
Cu mustățile
de ață
Alți
gândaci, mărunți și roșii,
Care-și
poartă fiecare
Ochelarii pe
spinare,
Dorm la
soare, somnoroșii!
Iar pe-un
fir de păpădie,
Ce se-nalţă,
drept, din iarbă,
Suie-un
cărăbuș cu barbă,
În hăinuța
aurie.
Suie, mândru
și grăbit,
Să
vestească-n lumea mare:
-
Preacinstită adunare,
Primăvara a
sosit!
Foto: Angela Ciuraru
Focuri de primăvară
de Lucian Blaga
Îngânând
prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.
Prinși de
duhul înverzirii
prin grădini ne-nsuflețim.
Pe măsura-naltă-a firii
gândul ni-l dezmărginim.
Ce-am uitat,
aprindem iară.
Sub veșminte ne ghicim.
Căutăm în primavera
un tărâm ce-l bănuim.
Căutăm,
pământul, unde
mitic să ne-alcătuim,
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.
Foto: Angela Ciuraru
Mugurii
de Lucian Blaga
Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
și-i scoate ruji de sânge pe obraji.
Trântit în iarbă rup cu dinții
gândind aiurea - mugurii
unui vlăstar primăvăratic.
Îmi zic: " Din muguri
amari înfloresc potiri grele de nectar"
și cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.
Foto: Angela Ciuraru
Lumină
de lacrimă
de Ion Crînguleanu
Mă uit uimit prin grădină
Cum urcă vremea în flori;
Pe meridian, o albină
Încurcă și descurcă nori.
Sub cântecul ei, pământul
E o lacrimă universală,
Mi-i frică să nu se stârnească vântul
Fugărind această liniște pală.
Acum, universul se compune
Dintr-o zburătoare harnică și cântând.
Dintr-o lacrimă universală
Și grădina din gând...
Foto: Angela Ciuraru
Un pitic tufiș
de Mihai Beniuc
Un pitic tufiș de viorele
Ochii violeți și i-a deschis
Şi-a privit la soare, cer și stele:
„Uite-i primăvară iar!” a zis.
Nu gândește, nu filozofează,
Vin albine-n vizită la el.
Îi surâde fiecare rază,
El îți este sie însuși țel.
Numai omu-i fără de odihnă
Cât mai are suflu pe pământ
Şi nu vrea răgaz, și nu vrea tihnă ─
Parcă se grăbește spre mormânt.
Foto: Angela Ciuraru
Vestitorii primăverii
de George Coșbuc
Dintr-alte
țări, de soare pline,
Pe unde-ați fost și voi străine,
Veniți, dragi păsări, înapoi –
Veniți cu bine!
De frunze și de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiți de voi.
În zarea cea
de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor
De țara voastră?
N-ați plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?
Vai ați cântat
cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-ați adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-ați spus,
Că doine ca a noastre nu-s?
Şi-acum
veniți cu drag în țară!
Voi revedeți câmpia iară,
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aș vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!
Foto: Angela Ciuraru
Ghiocelul
de Otilia Cazimir
De sub un
bulgare-nghețat
Cu căciulița albă de zăpadă,
Un ghiocel sfios și speriat
Își scoate căpușoru-n vânt să vadă.
Ce
minunată-i dimineața-n crâng
Și ce călduț și bine e afară!...
De ce-ar întârzia-n pământ, nătâng,
Când are strai nouț de primăvară?
E liniște în
jur... Și-i cel dintâi,
Și-i singurel: un firicel de viață...
Doar iepurașul fără căpătai
Se-apropie tiptil și-i iese-n față.
I-e foame -
însă cum să se îndure?
- Ești prea subțire, fraged ghiocel...
Și s-a tot dus. În urma lui peste pădure
Începe-a ninge-ncet, încetinel.
Iar bietul
ghiocel abia se vede
Prin fulgii moi de puf ce prind să cearnă.
Se-nalță-n picioruș, nu-i vine-a crede...
- Ia uite, frate, parcă-i miez de iarnă!
Și căpușoru-i
cade ostenit.
Învinețit de frig, se înfioară:
- Nu-mi pare rău că mor... M-am cam grăbit,
Dar am adus o nouă primăvară!
Foto: Angela Ciuraru
Să ne iubim ca florile
de Nichita Stănescu
Să ne iubim ca florile
în noi înșine.
Să creștem pe ramura
vie a cuvântului.
Eu sunt A
petala strigării
tu ești U
friguroasă floare.
Să ne iubim ca florile
în noi înșine
ca litere singure
în interiorul cuvântului.
O, tu, cuvântule,
sex și matrice
din care se naște
întreg viitorul.
Să ne iubim ca florile
în noi înșine
în voi înșivă
în ei înșiși,
ca florile, numai ca florile,
florile dalbe
flori de măr.
Foto: Angela Ciuraru
Primăvara
de Nichita Stănescu
Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sânii bulbucați zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n caldarâm o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toți cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze roșii
sărută-n creștet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii...
Foto: Angela Ciuraru
Au început să-mi crească
ghiocei
Le Mage
Au început să-mi crească
ghiocei
în palme
zambile mi-au inflorit
în ochi
și-mi parfumează
ale sufletului alei
stârnind copacilor uscați
de prea multă toamnă
nesfârșite primăveri.
Mi se întorc în inimi
păsările cu ramuri
de măslin în cioc
vestindu-mi
că mă voi îndrăgosti
din nou
de tine.
E întâi martie
mă leg cu alb-rosu, mă dăruiesc ție
și aștept.
Să mă agăți, te rog,
pentru totdeauna
în piept!
Note de primăvară
de George Bacovia
Verde crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și azur,
Te mai văd te mai aud!
Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce întreg mă doare
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fântână
Te îngână
Pe câmpia clară...
Verde crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru și azur.
Foto: Angela Ciuraru
Logodnă de primăvară
de Magda Isanos
Vai, frumusețea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
și-alături să simțim sub talpă humă
de iarba vieții grea, cum de suspine
mi-i inima de când nu te-am văzut ?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel să făurească ;
albastre zările-n privirile-ți albastre
să le privesc și dragostea să crească
din rădăcini bătrâne ca grădina
( mai mandră decât cea care s-a dus ),
să-mi ierți, și eu să-ți iert, de-asemeni, vina
de-a fi iubit mai mult decât am spus.
Și să ne ducem colo, sub coline,
a primăverii zână-nduioșată
să ne prefacă-n gemene tulpine,
pe care-aceeași moarte să le-abată.
Foto: Angela Ciuraru
Mă rog
de Mihai Beniuc
Mă rog la
floarea de cireș,
Mă rog la frunza de măceș,
Mă rog la spicul grâului:
Dă-i omului tot ce-i frumos.
Dă-i gânguritul cel duios
Al porumbeilor pe ram,
Dă-i boare de parfum prin geam;
Dă-i dorul de-a umbla prin munți,
Cu zori și cu zăpezi pe frunţi,
Cu flori pe cărărui, pe stânci,
Cu vulturi peste râpi adânci;
Dă-i pâinea albă lângă vin
Şi peste casă cer senin
Şi frate bun şi bun vecin
Şi somnul noaptea fără chin;
Dă-i chipul din izvor curat
În care şi-a astâmpărat
Şi setea şi obrazul cald
În drumul lui către înalt.
Mă rog la
toate câte sunt
Să fie bine pe pământ.
Foto: Angela Ciuraru
Ce dacă vine primăvara
de Adrian Păunescu
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher
Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi au murit la streşini
Şi lângă mine nu eşti tu
Schimbări mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi
Şi ninge până la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot
În noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi
Primăvară care-ai fost
Nu veni n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci
Flori de primăvară
de Angela Ciuraru
De sub
frunze şi zăpadă
Au ieşit iar ca să vadă
Lumea ce le înconjoară
Florile de primăvară.
Săbii
scurte de brânduşe
Străpung stratul gros de frunze,
Ghioceii se strecoară
Grabnic, înspre soare ─ afară.
Albăstrele,
viorele
Cu florile mărunţele ─
Coliere cu mărgele,
Cată soarele şi ele.
Toporaşii
─ ca bărbaţii!
Ies la luptă, toţi, ca fraţii.
Înarmaţi cu mici topoare
Frunze scurte, rotunjoare.
Poieniţa
cuceresc,
Toate-atunci când înfloresc.
Un covor e-acum pământul
Răsărite, cuprind crângul.
Foto: Internet
Ploaia de primăvară
Matsuo BASHOÓ
Ploaia de primăvară
Precis că a pătruns
Printre frunze
Ca să sporească izvorul
de cristal.
"Ştiţi ce
gândesc pomii primăvara?
Priviţi-i direct în floare şi veţi
afla!"
(Petale si fluturi)
Foto: Angela Ciuraru
Primăvară fugară
Pe un
fir de păpădie am lăsat dorul să-mi scrie
Cu cerneală dintr-o mare şi cu flori nemuritoare.
Dac-ai să-nţelegi vreodată dragostea adevărată
M-ai
lasă să-ţi pun în plete albe flori de margarete,
Iar
în ochii tăi de zână, stele ce cad în fântână.
Pe un
fir de anotimp mi-am dus florile de câmp,
Cu speranţă şi lumină prin a inimii grădină...
I-am dat pomii înverziţi, cu flori mici acoperiţi.
Nu i-am spus de primăvară, că a fost mereu fugară
Şi-a lăsat pe-a vieţii cale o ninsoare de petale.
Lângă
lanuri sângerii macii te-aşteaptau să vii,
Pe-o cărare de iubire, legând ploi de amintire...
De-ai fi lângă mine-acum iarba ţi-ar face un drum
Către razele de soare, prin poveşti nemuritoare,
Şi-am pleca cu-al meu dor către-al liniştii izvor.
Pe un
colţ de cer cu stele fug doar gândurile mele,
Depărtări scăldate-n vânturi, apă, ţărmuri şi nisipuri.
Se nasc îngeri printre nori, din glas de privighetori,
Poposesc prin crengi cereşti şi te îndeamnă să iubeşti,
Iar în zări de Timp se-aşază anii care-mi lăcrimează.
(Autor necunoscut)
Foto: Angela Ciuraru
Cântec de primăvară
de Nichita Stănescu
Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.
E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.
Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.
Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.
O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.
Foto: Angela Ciuraru
Cheile
primăverii
de Charlie Sierra
La sud de iarnă zace primăvara
Şi iarba, chinuită, fierbe de atâta dor,
Când aprig, Soarele a topit povara,
Ce îl ţinea departe de al său odor.
Spre nord, e mare agitaţie în aer,
Când toate naripatele se-avăntă-n zbor,
Ducând cu ele raze dintr-un giuvaer
Ce ţes concertul unui păsărelnic cor.
E freamăt de gângănii în văzduh
Şi iarna rece cade, în sfârşit, în bernă
Zvâcnind chiar înainte de eternul duh,
În zări cernute de alba-i epidermă.
Prin codri, zările aştern poteci de floare,
Cu zâmbete de violete şi de ghiocei,
Pictând pe feţe surâs de sărbătoare
Şi-n piepturi, prinzând a primăverii chei.
Foto: Internet
Foto: Angela Ciuraru
Primăvara întârziată
de Angela
Ciuraru
Primăvara
întârziată,
Flori
puține ne arată.
De
privești prin codrul rar
Fără
frunze de stejar,
Vezi
doar florile de corn
Ici
și colo, ies din somn.
De
privești prin iarba verde,
Vezi
doar floricele mici
Ce-au
prins vestea că pe-aici
Primăvara
chiar se vede.
Foto: Angela Ciuraru
Ecou de romanţă
de George Bacovia
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopțile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai venit!
Despre primăvară
de Ciuraru Angela
Primăvara
este-o fată,
Ce
prea mult e aşteptată.
Capricioasă
şi gingaşă,
Frumoasă
şi pătimaşă.
Cu
privirea-i galeşă.
Astăzi
vine, mâine pleacă,
Uite-aşa
ne joacă, dacă
N-o
iubeşti suficient,
Şi
rămâi indiferent.
Floricelele-i
sunt vii,
Hai
odată, când mai vii!
Zvon
de Angela
Ciuraru
Chiar
acum am auzit
Zvonul
ce s-a răspândit
Cum. că ar fi la zenit
Anotimpul
mult dorit.
Că
mi-e dor de primăvară,
Nu
e zvon, dar e hilară
O
dorinţă îndrăzneaţă
Spusă-n
iarnă, dimineaţă.
Ducă-se
iarna departe…
Soarele
să se arate!
Florile
să coloreze,
Tot
pământul, în poiene.
Foto: Angela Ciuraru
