Toamnă

Cerul este-ntunecat,

Păsările au plecat.

Vântul bate, cu popas,

Gonind galbenul rămas. 

Frunzele sunt triste, jos,

Pe covorul de-acum gros.

Ramurile dezgolite

Au privit nedumerite,

Către soare, dacă-l doare

C-au rămas doar crengi banale.

Către frunzele căzute

Ce-au lăsat crengile slute.

Asta-i toamna, la sfârșit.

Anotimpul s-a-nvechit.

Aminte el ne aduce,

C-orice viață se cam duce.

Vom intra în hibernare,

Pentru o iarnă cu ninsoare.

Vom uita coroanele,

Recompunem frunzele.

Angela Ciuraru, 6 noiembrie 2018