Nici n-am văzut, cum toamna, e la plecare.
Cănd văd cerul, în zori, plin doar de nori,
Tristețea m-apasă, cu gândul la flori.
A fost o toamnă, la fel de bogată,
În tot ce ne-a dat și altă dată.
Fructe-n livezi, legume-n câmpii,
Ciorchini atârnând, pe deal, sus în vii.
Va trece noiembrie, cu brume și ploi,
Iar noi, stând prin case, vom privi înspre noi.
Ne-or năpădi amintirile calde, din vară,
Nostalgiile din toamna, trecută iară.
Angela Ciuraru, 15 noiembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu