Apusul toamnei

După soare și culori,

Iată, au venit și nori.

Toamna mea s-a întristat,

Zilele i s-au scurtat,     

Frunzișul l-a tot cedat,

Copacii s-au dezbrăcat.

Sus, din ceru-ntunecat,

Norii stau ca să îi plângă,

Zilele rămase-n dungă.

Iarna, n-a mai așteptat,

Pe toamnă a anunțat:

Gata sunt să îți iau locul

Mi s-a împlinit sorocul.

Te salut,frumoasă toamnă!

Eu sunt iarna cea mai albă!

Angela Ciuraru, 22 noiembrie 2018

Schimbare

Nori ursuzi și vânt cumplit,

Mânioși, s-au întâlnit.

Toamna să o izgonească,

Albastrul să-l potolească.

Au strigat în toată zarea,

Astăzi, griul e culoarea!

Tu, scrutează depărtarea

Și așteaptă iar schimbarea.

După toamnă, știm că-i iarnă,

După nori, mai știm că-i soare,

Iarna îți va fi frumoasă,

De ți-ai strâns iubirea-n casă.

Angela Ciuraru, 22 noiembrie 2018

Frunza

Sunt doar o frunză,

Puțin cam confuză.

Din muguri născută,

În verde crescută,

Am fost colorată,

În toamna bogată

Acum, sunt uscată,

Spre soare plecată,

Când, de ram m-am desprins,

De vânt am depins.

El m-a purtat, m-a legănat,
Pe sus m-a tot dus...

Până am apus.

M-am așezat,

Jos, pe uscat.

Ploaia m-a spălat,

Pașii m-au călcat,

Dar de toate am uitat.

Asta-i frunza:
Crudă
Verde
Colorată
Uscată
Plecată
Călcată
Uitată.

Angela Ciuraru, 22 noiembrie 2018

                                            

                                    

Noiembrie

Colindând până ieri, prin parcuri, cu nepăsare,

Nici n-am văzut, cum toamna, e la plecare.

Cănd văd cerul, în zori, plin doar de nori,

Tristețea m-apasă, cu gândul la flori.

A fost o toamnă, la fel de bogată,

În tot ce ne-a dat și altă dată.

Fructe-n livezi, legume-n câmpii,

Ciorchini atârnând, pe deal, sus în vii.

Va trece noiembrie, cu brume și ploi,

Iar noi, stând prin case, vom privi înspre noi.

Ne-or năpădi amintirile calde, din vară,

Nostalgiile din toamna, trecută iară.

Angela Ciuraru, 15 noiembrie 2018

                                        

Toamnă

Cerul este-ntunecat,

Păsările au plecat.

Vântul bate, cu popas,

Gonind galbenul rămas. 

Frunzele sunt triste, jos,

Pe covorul de-acum gros.

Ramurile dezgolite

Au privit nedumerite,

Către soare, dacă-l doare

C-au rămas doar crengi banale.

Către frunzele căzute

Ce-au lăsat crengile slute.

Asta-i toamna, la sfârșit.

Anotimpul s-a-nvechit.

Aminte el ne aduce,

C-orice viață se cam duce.

Vom intra în hibernare,

Pentru o iarnă cu ninsoare.

Vom uita coroanele,

Recompunem frunzele.

Angela Ciuraru, 6 noiembrie 2018