Eu sunt o frunză

Eu sunt o frunză, și nu sunt confuză,

Știu rolul meu, pot fi o muză.

Am trăit bine un an, sus pe un ram,

Cu vântul dansam. Pe soare – îl adoram.

Anotimpurilor, culorile mele le-am împărțit.

Din muguri am luat doar verdele neprețuit,

Cu el, i-am făcut verii imense corole de vis,

Însă spre toamnă, cădeam – în abis.

Când lumea,pe nedrept, de frunză uita,

Feerie de culori toamnei, ea dăruia.

A vorbit cu vântul, respectând legământul,

A creeat doar decor, la nunta cu zâne – a mirilor.

Dar, se face frig, vântul e aprig,

Ceru-i senin, corbii tot vin.

Sub ram voi cădea, și-acolo voi sta.

Prin sevă, în primăvară mă voi ridica – iară.

Angela Ciuraru, 14 oct. 2018