duminică, 12 noiembrie 2017

Cele ca mine...de Alda Merini


Cele ca mine daruiesc vise, chiar dacă acest lucru înseamnă a ramàne fară.
Cele ca mine isi dăruiesc sufletul,
pentru că un suflet singur este ca o picătură de apă în deșert.
Cele ca mine intind mâna și ajută la a se ridica din nou,
chiar cu riscul de a cădea la rândul său.
Cele ca mine privesc înainte
deși inima este întotdeauna câțiva pași înapoi.
Cele ca mine sunt în căutarea unui mod de existență, iar când l-au găsit,
încerceă să-i învețe pe cei care sunt doar supraviețuitori.
Cele ca mine atunci când iubesc, iubesc pentru totdeauna.
Cele ca mine urmăresc un vis,
să fie iubite pentru cine sunt ele
și nu pentru ceea ce şi-ar dori să fie.
Cele ca mine s-ar dori să se schimbe,
dar acest lucru ar însemna să se nască din nou.
Cele ca mine țipă în liniște,
pentru ca vocea lor sa nu fie confundată cu lacrimi.
Cele ca mine sunt mereu cele cărora reuşesti mereu să le rupi sufletul,
pentru că știi că iti vor da drumul, fără a cere nimic.
Cele ca mine, iubesc prea mult, știind că, în schimb,
Ele nu vor primi mai mult decât firimituri.
Cele ca mine au nevoie de puţin
Si pe acel puţin îşi fondează existenţa
Cele ca mine trec neobservate prin viaţa ta
dar ele sunt singurele care te vor iubi cu adevărat.
Cele ca mine sunt cele care, în toamna vieții tale, le vei
regreta pentru tot ceea ce şi-ar fi putut da si tu nu ai vrut


(Alda Merini)


vineri, 10 noiembrie 2017

Toamna 2017- album foto

Încet pentru unii,  repede pentru alţii, toamna aproape că a trecut! Cu ce am rămas? Cu amintiri despre cine şi ce?

Da, sunt aminriri despre lucruri mai mult sau mai puţin importante, dar frumoase. Cu certitudine însă nimeni nu doreşte a păstra amintiri care i-au rănit sufletul sau l-au mâhnit. 

Poate că dintre cele frumoase, e vorba despre amintiri de felul acesta:
- amintirea unei zile călduroase, cu soarele strălucitor, ce şi-a aruncat săgeţile jucăuşe printre ramurile copacilor, sau amintirea unei zile oarecare în care ploaia ne-a bătut în geam uşor, lăsându-ne în casă pentru un timp propice de meditaţie;

- amintirea unei excursii târzii sau a paşilor făcuţi prin parcurile cu copaci şi frunzişurile lor colorate;

- amintirea reîntâlnirii cu copiii sau cu un prieten drag;

- amintirea zilelor când am muncit şi am fost fericiţi că lucrurile 
ne-au ieşit aşa cum am dorit;

- bucuria unei reuşite culinare, a unei plăcinte cu mere şi aromă de scorţişoară...

 Şi, câte amintiri ar mai fi de povestit... Eu, am să păstrez în mod deosebit amintirea culorilor, a nuanţelor şi tonurilor de galben sau roşu, combinate impecabil şi aşezate la locul lor de un artist incontestabil – natura. 

   Şi după toate zilele de toamnă, rămânem nu numai cu amintiri, dar şi cu fotografiile făcute prin locurile pe unde am trecut. 

   Nu trebuie să pleci prea departe de casa ta ca să vezi toamna cu mintea şi cu sufletul, cuprinzând cu ochii tot arsenalul ei de bogăţii. Mă refer în special, la culorile ei. Sunt absolut minunate! 

"Dacă ai ochi ca să  vezi culorile, atunci sigur eşti fericit!"

  Am aşezat culorile, în albumul următor, aşa cum le-am văzut,aşa cum m-am priceput. Sper să placă şi altor ochi!

                                     
                
















Foto: Angela Ciuraru

Urme-n umbre

Pe oriunde, tu vei trece,
O urmă să laşi - pecete.
Despre tine, cine-ai fost,
De-ai avut cumva un rost.

Lasă urme onorante,
Copiii să ţi le poarte.
Ei să ducă mai departe,
Umbrele, nealterate.

Lasă zilnic urme mici,
Încearcă să te implici.
Paşi mărunţi, fă-i hotărâţi.
Timpul, astfel să-l înfrunţi.

Nu umbri pământu-n van,
Fapte bune, nu doar ban.
Asta lasă urme-n umbre,
Ce marchează al tău nume.

Nu promite ce nu poţi.
Din cuvinte, să-ţi faci roţi.
Să îţi ducă umbra bună,
Peste anii cei din urmă.

Angela Ciuraru, 4 nov. 2017

Foto: Angela Ciuraru



Orașul Tulcea

Orașul Tulcea

                                    
Urme!     Cerataea Enisala

Umbre! Drum tulcean



Cu bicicleta

Cu bicicleta
Mai dau un ocol
Prin lume să zbor

Alerg peste nouă
Vâlcele rebele
Cu spiţe între ele

Am să mai dau
Încă o roată
Acum peste soartă
Căci lumea se-nvârte
La mine în minte
Undeva în zare
E zarvă mare
Alerg pe-o cărare
Spre lumea cea mare.
 

Angela Ciuraru, 27 febr, 2017


Foto AC: " În  tinereţe, prin satul natal"

Bicicleta

E vară!

Ce mult aş dori

ca să mai pot fugi

pe o bicicletă gri

să te pot găsi.


Prin lanul de grâu
crescut până la brâu,
prin iarba cea deasă
în cale să-mi iasă,
pe o bicicletă,
iubirea-mi secretă.


Pe drumul de vară,
zoresc din pedală.
Încerc să mă grăbesc,

poate te întâlnesc!

 

Angela Ciuraru 14 iunie 2018

 

                                                  Foto: AC -  "Lan de grâu în Dobrogea"

 

 Foto Internet


Cercul și lumea


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lumea-i cea care te-nvaţă,

Că o roată, este viaţă.
Mereu te rostogoleşti,
Atât timp cât şi trăieşti.

Chiar în cercul cel perfect,
Se trăieşte imperfect.
Se începe cu-nceputul,
Căutând mereu sfârşitul.

Ştiu, surprize sunt în cerc.
Merită să le încerc!
Perimetrul nu-l întrec,
Căci în cerc am să petrec.

Ce raze vor străluci,
Din ce unghiuri ne vor privi,
Spre cine s-or îndrepta,
Vom trăi, şi vom vedea!

Ce nopţi albe se învârt,
Ce vise cuprind pe rând,
Le-om închide, ce e drept,
Într-un cerc cam imperfect.

Totul pare un înteg.
Între ei, toţi se-nţeleg.
E mulţimea cea din cerc,
Pe care am s-o încerc.

Voi păşi în cerc cu-o coardă,
Ca să fiu un pic, iscoadă,
Să văd lumea ce-a-nvârtit,
În cerc cum de-au nimerit.

Şi, odată ce-am aflat,
Fac un salt şi am plecat.
Să mă-nvârt în lumea mea,
De-o fi bună, de-o fi rea.

Angela Ciuraru, 10 nov 2017


Foto: Internet






Foto Angela C.  "Un cerc abandonat la o fântână din Babadag"