O scrisoare - Versuri Angela Ciuraru, grafologia

 
De ce să scriem o scrisoare?
De ce să așteptăm o scrisoare?
În ambele situații suntem supuși
Unor îndoieli, unor încercări.

Între a scrie cuiva
Și a aștepta un răspuns,
Există ceva ce ne frământă:
O teamă ascunsă, un soi de emoții.

Oare se va supăra dacă-i scriu?
Oare îmi va răspunde la scrisoare?
Am să încerc. Stiu că-i plac scrisorile!
Dar nu orice fel de scrisoare.

Printr-o scrisoare, comunicăm ceva:
Ceva despre starea noastră sufletească;
Ceva despre starea fizică sau chiar materială;
O rugăminte, un îndemn, o declarație.

Sunt și scrisori mai puțin plăcute:
despre o pierdere,
o despărțire,
o amenințare.

Ce tip de scrisoare preferăm?
Eu cred că o scrisoare trebuie să fie pozitivă:
Să fie despre lucruri frumoase,
Despre dragoste, iubire, întâlnire.

O scrisoare de la omul iubit,
O scrisoare de la fiecare copil, nepot,
O scrisoare din țară sau dinafara ei,
O scrisoare despre o mică realizare.

Scrisoarea însăși, trimisă sau primită,
Este o realizare, o bucurie!
Scrie-mi de mână, scrie-mi prin mesaje,
Dar… scrie-mi!


Angela Ciuraru, 13 ianuarie 2025, Tulcea

CITATE 

      "Toată viaţa vei primi scrisori de la mine, oricum şi oriunde vei fi. A nimănui nu vei fi cum eşti a mea. Şi totuşi, numai eu nu te voi avea niciodată: sunt umbra de la picioarele tale."  Ionel Teodoreanu

"..aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată."  Alexandru Vlahuță

 

                                 Abercrombie (1909-1977) - "Scrisoare către Gertrude"

SCRISUL DE MÂNĂ și GRAFOLOGIA

În fiecare an, la 23 ianuarie, în lume este marcată "Ziua scrisului de mână" sau Ziua semnăturii, care a fost instituită cu scopul de a ne aminti de frumuseţea şi unicitatea scrisului de mână şi de necesitatea folosirii semnăturii de mână.

Iniţiatorul acestei zile este Asociaţia producătorilor de instrumente de scris (Writing Instrument Manufacturers Association, WIMA), care a declarat ziua de 23 ianuarie drept ziua sărbătoririi „scrisului de mână”.

Istoria evoluţiei scrisului de mână este de mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să stabilească caracterul unei persoane după scrisul de mână al acesteia. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, care, astăzi, este considerat drept un domeniu de analiză a scrisului de mână.

Istoria evoluţiei scrisului de mână este de mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să stabilească caracterul unei persoane după scrisul de mână al acesteia. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, care, astăzi, este considerat drept un domeniu de analiză a scrisului de mână. O contribuție importantă la teoria grafologiei a avut-o şi filosoful și psihologul german Ludwig Klages (10 decembrie 1872- 29 iulie 1956).

Oamenii de ştiinţă moderni au stabilit șapte caracteristici principale ale scrisului de mână, după care poate fi creat profilul unui om. Acestea sunt

- mărimea literelor, 

- forma şi înclinarea lor,

- direcția scrisului de mână, 

- presiunea şi viteza scrisului,

- precum şi forma liniei de bază a rândurilor. 

Grafologii consideră că între scrisul de mână şi caracteristicile acestuia există cu siguranţă o legătură, deoarece creierul uman  „conduce” în mod subconştient scrisul de mână.

(După  traducerea: Svetlana Sîrbu/ssirbu/gpodea)

O vioară în mâinile unui om - Angela Ciuraru, versuri, muzician, muzică, vioară

                                         

Am ascultat cum cântă la vioară un om.

Se spune că este un muzician celebru.

Se spune că este un talent, un geniu.

Dar el, a fost cândva un copil cu vioara în brațe

Pe care o strângea mereu la piept.

Încă o mai face!

 

I-am privit ochii omului cântând la vioară.

Ei par oglinda sunetului pe care îl creează -

Un sunet fără egal.

Prin ochii lui, se reflectă o adâncă și precisă suită de armonii.

Mii de note înșirate pe un solfegiu imaginar,

Sunt ascultate cum curg în torente nesfârșite -

Aud doar sunete inefabile, fără cuvinte.

 

Ochii lui sunt de un albastru infinit

Care, uneori, îl trădează, vorbindu-ne

Despre starea sufletului său,

Despre conținutul muzicii sale.

Văd adesea bucuria manifestată plenar

Prin mișcări care sugerează comuniunea

Cu orchestra, cu spectatorii.

 

În ochii săi licărește, uneori, câte o lacrimă

Ca semn al trăirilor intense, al amintirilor triste.

Am privit statura maiestuoasă a omului cu vioara.

El are un fel de a trăi care se contopește cu instrumentul.

Arcușul viorii,  pare o prelungire a mâinii drepte

Ce strunește notele dictate pe coarde de mâna stângă.

Astfel, sunt transpuse genial în eter sunetele gândite.

Omul, vioara și arcușul formează un tot unitar.

Da, da, un tot care creează o muzică divină.

 

 Angela Ciuraru, 25 decembrie 2024

 

 

 

Foto: Muzicianul Andre Rieu

Sursa:Internet

Sublimul: definiții, citate

 

      MICHELANGELO "Pieta" , detaliu.

SUBLIMUL

·         Etimologic, sublimul provine din latinescul sub-limen.  Iniţial a fost o reprezentare în spaţiu, un prag de sus al situării.

·         "Exista o eleganta, a sufletului, care nu se invata si nici nu o intelegi cu uşurinţă ... doar o ai, si atat !"

·         O poveste mi-a spus-o într-o zi Julien – este scrisoarea pe care un autor o scrie pentru sine, pentru a-și expune sufletul.” Carlor Ruiz Zafoe  în „Umbra vântului”

·        Sublimul e sinonim cu elevarea, cu ţâşnirea spre înalt.
Cât de sus? s-a întrebat intelectul scrupulos roman.
Şi a răspuns prin constituienţii termenului, din care urma să fie modelat un concept unitar: până la punctul cel mai înalt al acestei alcătuiri, configuraţii, stări.
În raport cu acea prelungire a lucrurilor, punctul dat va părea mai degrabă „de jos”.
(Din „Sublimul în estetică” de Ion Ianoşi)   foto Nicolae Grigorescu

·         Emoţia sublimă, legată de instinctul de conservare, e una dintre cele mai puternice pe care le avem „cea mai puternică emoţie este emoţia neliniştii şi de ea nu ţine nici o plăcere izvorâtă dintr-o cauză pozitivă” (Burke)

·          „... după cum marea extremă a dimensiunii este sublimul,
tot aşa şi ultima extremă a micimii este în oarecare măsură sublimă... „
sublimul fiind confirmat şi de către „divizibilitatea infimă a materiei”, „scara descrescândă a existenţei” (T. Arghezi)

·         Dacă vrem să păstrăm termenul de sublim pentru a caracteriza o anumită categorie estetică, nu-l putem lua decât în sensul de dinamism nestăvilit... Constantin Brâncuşi

·       Frumosul simpatetic se suprapune cu graţia;
frumosul echilibrat ─ cu demnitatea;
frumosul excesiv ─ cu sublimul.  Jacob Dhein.

·          Frumosul expansiv :
Michelangelo, El Greco,
Beethoven, Wagner,
Bruckner, Shakespeare,
Dostoevskhi, Blaga ş.a.

·         „Sublimul atinge o mare înălţime, care poate fi atribuită şi aspectului vizual al lucrurilor;  dar şi o înălţime ideală, proprie anumitor gânduri, idei, adevăruri ori unor persoane situate cu mult deasupra altora prin nobleţe şi grandoare de caracter; ajunse la un înalt nivel intelectual, moral, spiritual, echivalent perfecţiunii; precum şi la un adecvat mod al exprimării, în care gândurilor mari le corespund elevate maniere stilistice.
Toate acestea la un loc indică fapte de excepţie ale naturii, activităţilor omeneşti şi artei, inspirând împreună, prin amploarea, măreţia, elevaţia lor, o vie emoţie şi un profund respect.” ( Ion Ianoşi)
Constantin Brâncuşi

Frumosul expansiv : Michelangelo, El Greco, Beethoven, Wagner, Bruckner, Shakespeare, Dostoevskhi, Blaga ş.a.

Frumosul simpatetic se suprapune cu graţia; frumosul echilibrat ─ cu demnitatea; frumosul excesiv ─ cu sublimul.

Dacă vrem să păstrăm termenul de sublim pentru a caracteriza o anumită categorie estetică, nu-l putem lua decât în sensul de dinamism nestăvilit...

Al treilea gen estetic este frumosul expansiv sau sublim.

„...sublimul este un superlativ al frumosului fizic, moral sau intelectual, dar şi al plăcerii estetice ce-l însoţeşte în sufletul contemplatorului"

Etimologic, sublimul provine din latinescul sub-limen. Iniţial a fost o reprezentare în spaţiu, un prag de sus al situării.

Sublimul e sinonim cu elevarea, cu ţâşnirea spre înalt. Cât de sus? s-a întrebat intelectul scrupulos roman. Şi a răspuns prin constituienţii termenului, din care urma să fie modelat un concept unitar: până la punctul cel mai înalt al acestei alcătuiri, configuraţii, stări. În raport cu acea prelungire a lucrurilor, punctul dat va părea mai degrabă „de jos”.

(Din „Sublimul în estetică” de Ion Ianoşi)

 

„Cerul înstelat, deşi se prezintă atât de des privirii noastre, nu încetează niciodată să stârnească ideea de măreţie” (Kant)

„... după cum marea extremă a dimensiunii este sublimul, tot aşa şi ultima extremă a micimii  este în oarecare măsură sublimă... „  sublimul fiind confirmat şi de către „divizibilitatea infimă a materiei”, „scara descrescândă a existenţei”  (T. Arghezi)

„ideile de eternitate şi infinitate se numără printre cele mai impresionante de care dispunem” tocmai fiindcă nu le înţelegem. (Burke)

„forţe, violenţa, durerea şi spaima sunt idei care ne iau cu asalt mintea în acelaşi timp”

„toate privaţiunile generale sunt măreţe, pentru că sunt teribile: pustietatea, bezna, singurătatea şi tăcerea”

sublimă este „măreţia dimensiunilor”, ne impresionează din ce în ce lungimea, înălţimea şi adâncimea, orice nemărginire naşte în om un „gen de spaimă încântătoare”

„bezna produce mai multe idei sublime decât lumina” (Burke)

Emoţia sublimă , legată de instinctul de conservare, e una dintre cele mai puternice pe care le avem, „cea mai puternică emoţie este emoţia neliniştii şi de ea nu ţine nici o plăcere izvorâtă dintr-o cauză pozitivă” (Burke)

Frumosul ─ însuşire a unor fiinţe sau lucruri „de a stârni iubire sau alt simţământ asemănător” (Burke)

„Obiectele sublime sunt vaste ca dimensiuni, cele frumoase sunt relativ mici; frumuseţea trebuie să fie netedă şi lustruită; măreţia trebuie să fie aspră şi neglijentă; frumuseţea trebuie să evite linia dreaptă, dar să devieze pe nesimţite de la aceasta;

„...în multe cazuri măreţia iubeşte linia dreaptă, iar când deviază de la ea, această abatere este de multe ori bruscă; frumuseţea nu trebuie să fie obscură; măreţia trebuie să fie întunecată şi sumbră; frumuseţea trebuie să fie uşoară şi delicată; ; măreţia trebuie să fie solidă sau chiar masivă” (Burke)

"Ziua somnului" - 16 martie

 

Toulouse Lautrec "Bed The Kiss" 1892

           16 martie "Ziua mondială a somnului"  

·         "Somnul este cea mai bună meditație." - Dalai Lama

·         „Pauline.... nu se mai putea împotrivi somnului, frântă de oboseală, amorţită de căldură. Lăsă să-i alunece capul şi aţipi pe braţul îndoit, luminată din plin de sclipirea blândă a lămpii. Ploapele-i delicate erau asemeni unui văl de mătase tras peste priviri, şi o răsuflare regulată ieşea dintre buzele neântinate.” (Emile Zola- „Bucuria de a trăi”)

·          „Ziua Internaţională a Somnului” a fost prima dată sărbătorită la data de 14 martie (data la care am avut o postare in acest sens) 2008, fiind marcată, de atunci, în vinerea din cea de-a doua săptămâna a lunii martie.

 

                                                             Foto: Internet

        Smnoroase păsărele...

Mihai Eminescu

 S   Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se adună, 
Se ascund în rămurele -
               Noapte bună!

Doar izvoarele suspină, 
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină -
                Dormi în pace! 

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ți îngerii aproape, 
                 Somnul dulce!

Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună, 
Totu-i vis și armonie -
               Noapte bună! 

(1883, decembrie)