Muzica şi cărţile despre muzcă "Cărţile sunt prieteni vechi şi siguri"

                              

                                                  Foto AC: Copertă de carte

 Dicționarul înțelepciunii ne spune:

„Cărţile sunt prieteni vechi şi siguri.” (Hugo)

„Cărţile cele mai bune sunt acele, pe care cei care le citesc cred că le-ar fi putut face.” (Pascal)

„Deschide cartea, ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea ca să gândeşti tu însuţi.” (Terentianus)

                                           

                                                              Foto AC: Copertă de carte

Când nu ai studiat în domeniul muzicii nimic şi vrei să înţelegi ceva din lumea muzicală trebuie să devii autodidact. În ultimii ani lumea are la dispoziţie un arsenal de mijloace. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Înainte de 1989 cumpăram cărţi, dacă le găseai şi pe alea. Am făcut un mic inventar şi am scos la lumină pentru a le reciti câteva cărţi:

1. EDOUARD HERRIOT - "VIAŢA lui BEETHOVEN, Editura Eminescu, Bucureşti, 1979

2. CHRISTIAN FRIEDRICH DANIEL SCHUBART- "O ISTORIE A MUZICII UNIVERSALE",             Editura Muzicală, Bucureşti, 1983

3. GEORGE SBÂRCEA -"VEŞNICUL TÂNĂR GEORGE ENESCU", Editura Muzicală, Bucureşti, 1981

4.FEDERIC CHOPEN - "MUYICA UNEI VIEŢI" Corespondenţă - Traducere şi prefaţă de ION POTOPIN,  Editura Muzicală, Bucureşti, 1982

5. PIERRE- JEAN REMY -"CALLAS o viaţă" , Traducere din limba franceză de ADINA M. ARSENESCU,  Editura Muzicală, Bucureşti, 1988

5. GEORGE SBÂRCEA - POVESTIRI DIN LUMEA OPEREI, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1979

6. RICHARD WAGNER - "PELERINAJ LA BEETHOVEN, Editura Muzicală, Bucureşti, 1977

                                                    Foto AC: "Cartea de acasă"

Să ne amintim despre  ÎNVĂŢĂTURĂ:

·        „Cel ce se gândeşte la învăţătură, acela-i îndrăgostit de ea, iar cine s-a îndrăgostit de învăţătură învaţă mereu chiar dacă lasă impresia că nu face nimic.” (Ştefan Tcaciuc)

·        Învăţătura  este frumuseţea cea mai aleasă a omului, avere ascunsă şi tăinuită; învăţătura procură plăceri; ea dă glorie şi bucurie; învăţătura este învăţătorul învăţătorilor; învăţătura este prietenul celui care pleacă în ţară străină; învăţătura este divinitatea supremă; învăţătura este onorată de regi, ni invers. (Bhartrhari)

·        Nici prin ani, nici prin părul alb, nici prin avere, nici prin rude (nu este mare cineva). Înţelepţii străvechi au stabilit legea: cine-i învăţat, acela-i mare în ochii noştri. ( Mahäbhärata)

·        Aristotel spunea că rădăcinile învăţăturii sunt amare, dar roadele dulci. (Aristoteles)

·        Nu se află prieten la fel ca învăţătura, sau duşman la fel ca boala; nici iubire la fel ca cea faţă de fiu, sau putere mai presus de aceea a destinului.(Cäpakya)

·        Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, al cărui copil nu e dat la învăţătură. (Hitopadeça)

·        Nu există în viaţă mângâiere  mai dulce a nefericirii omeneşti decât învăţătura. Căci spiritul preocupat de ştiinţă trece pe nesimţite pe  lângă nenorociri. (Amphis)

·        Păstrează cu seninătate învăţătura şi nu o lăsa; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta. (Septuaginta)

·        Învăţaţi şi de la predecesori; căci aceasta este cea mai bună învăţătură. (Xenophon)

                                                                                                    Foto AC: "Cartea de acasă"

Cât desăre  CUNOAȘTERE, să nu uităm:

·         Cunoasterea iti da aripi, iar imaginatia te-nalta.(Henri Coanda)

·         "Cunoașterea de sine este pe cât de temută, pe atât de necesară." (Carl Gustav Jung) 

"c    "De ce Adam şi Eva nu au mâncat de la început din Pomul Vieţii? Pentru că ispita cunoaşterii şi a puterii e mai mare decât ispita nemuririi." - Emil Cioran

 

Cine nu cunoaşte "Odă bucuriei"  cântec, muzica de Ludwig van Beethoven, versuri de Schiller din Simfonia a 9-a (1785)

Slavă ţie, stea curată 
Voie bună pe pământ 
Astăzi te simţim aproape 
Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară 
Pe popor lângă popor 
Toţi pe lume fraţi noi suntem 
Când apari uşor în zbor.

Cine a avut norocul 
De prieteni buni să dea 
Cine ştie ce-i iubirea 
Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag 
Te poate face pe pământ 
Cine n-a simţit iubirea 
Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeţi rânduri 
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

Ludwing van Beethoven (1770-1827)- una dintre cele mai strălucite personalităţi creatoare ale tuturor timpurilor.  În testamentul său, Beethoven scria: „...vă declar pe amândoi (pe fraţii săi – n.n.) moştenitorii micii mele averi. Împărţiţi-o cinstit, trăiţi în pace şi ajutaţi-vă unul pe altul. Neplăcerile pe care mi le-aţi făcut şi pe care le ştiţi, vi le-am iertat de mult. Vă doresc o viaţă mai bună, mai puţin împovărată de griji ca a mea. Insuflaţi copiilor voştri virtutea. Nu banii, ci numai virtutea poate face un om fericit. Vă vorbesc din experienţă. Ea m-a ajutat la nevoie. Numai ei şi artei mele le sunt dator că nu mi-am curmat firul vieţii.

 

                                                  

                                                             

                                                              Foto AC: Copertă de carte

 

                                                                       Chopin

      „Pianul vă place? Slavă Domnului! Dacă însă nu vă place, să mă bateţi dacă vreţi, dar să nu vreţi!”
(Frederic Chopen către mica Thereze – Muzica unei vieți)

 

      Frederic Chopin către Albert Grzymala, la Paris

 „Prea iubitul meu,

Trebuie să te văd necondiționat, astăzi, la miezul nopții, după miezul nopții, sau la o oră cât se poate de matinală. Să nu-ți fie teamă de nicio încurcătură, dragul meu; cred că nu ai nicio îndoială că eu am știut totdeauna să-ți prețuiesc sufletul; este vorba de un sfat pe care ți-l cer. Al tău CH”

Din „Muzica unei vieţi” Frederic Chopin

 

 

                                                               Foto AC: Copertă de carte

George Sbârcea, despre George Enescu:
"Ființa maestrului nu trăda nimic din sacrificiul timpului pierdut; era zâmbitor și plin de răbdare, calm în fiecare din frumoasele-i mișcări armonioase, încovoierea umerilor - dreptul fiind mai înalt decât stângul - făcea ca siluieta lui să semene cu o salcie plângătoare. Impresia era sporită și de șuvițele părului castaniu cu câte o străfulgerare aurie în el, ce-i cădea pe frunte. Toate acestea le-am văzut doar până i-am zărit ochii. Din clipa aceea n-au mai existat decât privirile sale de o indescifrabilă profunzime și, totodată, de o nespusă blândețe senină, tulburate pe câte-o clipă de umbra visării."
(Este impresia personală a lui George Sbârcea, care l-a văzut și auzit întâia oară pe GEORGE ENESCU în noiembrie 1923, la Cluj)

                                                 

                                                               Foto AC: Copertă de carte

"Aspiraţia sa permanentă era creaţia, dar problemele ridicate de existenţă şi nevoia sa de a rămâne independent amânau mereu înfăptuirea integrală a acestei nobile aspiraţii . Timpurile erau potrivnice independenţei absolute pe care şi-o dorea: "...astăzi trăim un fel de nebunie, spunea el, suntem veşnic ameninţaţi, iar prăbuşirile economice tulbură atmosfera şi-ţi alterează optimismul." El continua însă să viseze, să spere în înfăptuirea unei lumi
Din "Veşnic tânărul GEORGE ENESCU" de George Sbârcea

                                                              Foto AC: Copertă de carte