O vioară în mâinile unui om - Angela Ciuraru, versuri, muzician, muzică, vioară

                                         

Am ascultat cum cântă la vioară un om.

Se spune că este un muzician celebru.

Se spune că este un talent, un geniu.

Dar el, a fost cândva un copil cu vioara în brațe

Pe care o strângea mereu la piept.

Încă o mai face!

 

I-am privit ochii omului cântând la vioară.

Ei par oglinda sunetului pe care îl creează -

Un sunet fără egal.

Prin ochii lui, se reflectă o adâncă și precisă suită de armonii.

Mii de note înșirate pe un solfegiu imaginar,

Sunt ascultate cum curg în torente nesfârșite -

Aud doar sunete inefabile, fără cuvinte.

 

Ochii lui sunt de un albastru infinit

Care, uneori, îl trădează, vorbindu-ne

Despre starea sufletului său,

Despre conținutul muzicii sale.

Văd adesea bucuria manifestată plenar

Prin mișcări care sugerează comuniunea

Cu orchestra, cu spectatorii.

 

În ochii săi licărește, uneori, câte o lacrimă

Ca semn al trăirilor intense, al amintirilor triste.

Am privit statura maiestuoasă a omului cu vioara.

El are un fel de a trăi care se contopește cu instrumentul.

Arcușul viorii,  pare o prelungire a mâinii drepte

Ce strunește notele dictate pe coarde de mâna stângă.

Astfel, sunt transpuse genial în eter sunetele gândite.

Omul, vioara și arcușul formează un tot unitar.

Da, da, un tot care creează o muzică divină.

 

 Angela Ciuraru, 25 decembrie 2024

 

 

 

Foto: Muzicianul Andre Rieu

Sursa:Internet

Sublimul

 

      MICHELANGELO "Pieta" , detaliu.

SUBLIMUL

·         Etimologic, sublimul provine din latinescul sub-limen.  Iniţial a fost o reprezentare în spaţiu, un prag de sus al situării.

·         "Exista o eleganta, a sufletului, care nu se invata si nici nu o intelegi cu uşurinţă ... doar o ai, si atat !"

·         O poveste mi-a spus-o într-o zi Julien – este scrisoarea pe care un autor o scrie pentru sine, pentru a-și expune sufletul.” Carlor Ruiz Zafoe  în „Umbra vântului”

·        Sublimul e sinonim cu elevarea, cu ţâşnirea spre înalt.
Cât de sus? s-a întrebat intelectul scrupulos roman.
Şi a răspuns prin constituienţii termenului, din care urma să fie modelat un concept unitar: până la punctul cel mai înalt al acestei alcătuiri, configuraţii, stări.
În raport cu acea prelungire a lucrurilor, punctul dat va părea mai degrabă „de jos”.
(Din „Sublimul în estetică” de Ion Ianoşi)   foto Nicolae Grigorescu

·         Emoţia sublimă, legată de instinctul de conservare, e una dintre cele mai puternice pe care le avem „cea mai puternică emoţie este emoţia neliniştii şi de ea nu ţine nici o plăcere izvorâtă dintr-o cauză pozitivă” (Burke)

·          „... după cum marea extremă a dimensiunii este sublimul,
tot aşa şi ultima extremă a micimii este în oarecare măsură sublimă... „
sublimul fiind confirmat şi de către „divizibilitatea infimă a materiei”, „scara descrescândă a existenţei” (T. Arghezi)

·         Dacă vrem să păstrăm termenul de sublim pentru a caracteriza o anumită categorie estetică, nu-l putem lua decât în sensul de dinamism nestăvilit... Constantin Brâncuşi

·       Frumosul simpatetic se suprapune cu graţia;
frumosul echilibrat ─ cu demnitatea;
frumosul excesiv ─ cu sublimul.  Jacob Dhein.

·          Frumosul expansiv :
Michelangelo, El Greco,
Beethoven, Wagner,
Bruckner, Shakespeare,
Dostoevskhi, Blaga ş.a.

·         „Sublimul atinge o mare înălţime, care poate fi atribuită şi aspectului vizual al lucrurilor;  dar şi o înălţime ideală, proprie anumitor gânduri, idei, adevăruri ori unor persoane situate cu mult deasupra altora prin nobleţe şi grandoare de caracter; ajunse la un înalt nivel intelectual, moral, spiritual, echivalent perfecţiunii; precum şi la un adecvat mod al exprimării, în care gândurilor mari le corespund elevate maniere stilistice.
Toate acestea la un loc indică fapte de excepţie ale naturii, activităţilor omeneşti şi artei, inspirând împreună, prin amploarea, măreţia, elevaţia lor, o vie emoţie şi un profund respect.” ( Ion Ianoşi)
Constantin Brâncuşi

Frumosul expansiv : Michelangelo, El Greco, Beethoven, Wagner, Bruckner, Shakespeare, Dostoevskhi, Blaga ş.a.

Frumosul simpatetic se suprapune cu graţia; frumosul echilibrat ─ cu demnitatea; frumosul excesiv ─ cu sublimul.

Dacă vrem să păstrăm termenul de sublim pentru a caracteriza o anumită categorie estetică, nu-l putem lua decât în sensul de dinamism nestăvilit...

Al treilea gen estetic este frumosul expansiv sau sublim.

„...sublimul este un superlativ al frumosului fizic, moral sau intelectual, dar şi al plăpcerii estetice ce-l însoţeşte în sufletul contemplatoruluiu”

Etimologic, sublimul provine din latinescul sub-limen. Iniţial a fost o reprezentare în spaţiu, un prag de sus al situării.

Sublimul e sinonim cu elevarea, cu ţâşnirea spre înalt. Cât de sus? s-a întrebat intelectul scrupulos roman. Şi a răspuns prin constituienţii termenului, din care urma să fie modelat un concept unitar: până la punctul cel mai înalt al acestei alcătuiri, configuraţii, stări. În raport cu acea prelungire a lucrurilor, punctul dat va părea mai degrabă „de jos”.

(Din „Sublimul în estetică” de Ion Ianoşi)

 

„Cerul înstelat, deşi se prezintă atât de des privirii noastre, nu încetează niciodată să stârnească ideea de măreţie” (Kant)

„... după cum marea extremă a dimensiunii este sublimul, tot aşa şi ultima extremă a micimii  este în oarecare măsură sublimă... „  sublimul fiind confirmat şi de către „divizibilitatea infimă a materiei”, „scara descrescândă a existenţei”  (T. Arghezi)

„ideile de eternitate şi infinitate se numără printre cele mai impresionante de care dispunem” tocmai fiindcă nu le înţelegem. (Burke)

„forţe, violenţa, durerea şi spaima sunt idei care ne iau cu asalt mintea în acelaşi timp”

„toate privaţiunile generale sunt măreţe, pentru că sunt teribile: pustietatea, bezna, singurătatea şi tăcerea”

sublimă este „măreţia dimensiunilor”, ne impresionează din ce în ce lungimea, înălţimea şi adâncimea, orice nemărginire naşte în om un „gen de spaimă încântătoare”

„bezna produce mai multe idei sublime decât lumina” (Burke)

Emoţia sublimă , legată de instinctul de conservare, e una dintre cele mai puternice pe care le avem, „cea mai puternică emoţie este emoţia neliniştii şi de ea nu ţine nici o plăcere izvor+tă dintr-o cauză pozitivă” (Burke)

Frumosul ─ însuşire a unor fiinţe sau lucruri „de a stârni iubire sau alt simţământ asemănător” (Burke)

„Obiectele sublime sunt vaste ca dimensiuni, cele frumoase sunt relativ mici; frumuseţea trebuie să fie netedă şi lustruită; măreţia trebuie să fie aspră şi neglijentă; frumuseţea trebuie să evite linia dreaptă, dar să devieze pe nesimţite de la aceasta;

„...în multe cazuri măreţia iubeşte linia dreaptă, iar când deviază de la ea, această abatere este de multe ori bruscă; frumuseţea nu trebuie să fie obscură; măreţia trebuie să fie întunecată şi sumbră; frumuseţea trebuie să fie uşoară şi delicată; ; măreţia trebuie să fiesolidă sau chiar masivă” (Burke)

"Ziua somnului" - 16 martie

 

Toulouse Lautrec "Bed The Kiss" 1892

           16 martie "Ziua mondială a somnului"  

·         "Somnul este cea mai bună meditație." - Dalai Lama

·         „Pauline.... nu se mai putea împotrivi somnului, frântă de oboseală, amorţită de căldură. Lăsă să-i alunece capul şi aţipi pe braţul îndoit, luminată din plin de sclipirea blândă a lămpii. Ploapele-i delicate erau asemeni unui văl de mătase tras peste priviri, şi o răsuflare regulată ieşea dintre buzele neântinate.” (Emile Zola- „Bucuria de a trăi”)

·          „Ziua Internaţională a Somnului” a fost prima dată sărbătorită la data de 14 martie (data la care am avut o postare in acest sens) 2008, fiind marcată, de atunci, în vinerea din cea de-a doua săptămâna a lunii martie.

 

                                                             Foto: Internet

        Smnoroase păsărele...

Mihai Eminescu

 S   Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se adună, 
Se ascund în rămurele -
               Noapte bună!

Doar izvoarele suspină, 
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină -
                Dormi în pace! 

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ți îngerii aproape, 
                 Somnul dulce!

Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună, 
Totu-i vis și armonie -
               Noapte bună! 

(1883, decembrie)

Potirul cu viorele - versuri, Angela Ciuraru, flori, viorele

                                                   Foto: Internet

Un potir cu viorele

Ce-s culese dintre stele.

Doar vioara să le cânte

De deochi să le descânte.

Flori plăpânde de pădure

Vine dorul să vă fure

Să v-așeze în potir

Să iubească al tău fir.

Floare firavă de viorea

Fii tu primăvara mea.

Cântă-mi tu ca și-o vioară

Valsul florilor comoară.

Angela Ciuraru - 26 februari 2024

 

 

                                                               Foto: Angele Ciuraru

"Ziua umbrelei" - 10 februarie

                                                 Nicolae Grigorescu " Femeie pe malul mării"

                                                        Pictură: Anton Pieck Franciscu

Astăzi, 10 februarie, sărbătorim umbrela, o invenţie nu doar utilă, care ne protejează de ploaie şi de soare, ci şi decorativă. Confecţionate din dantelă sau hârtie bogat ornamentată, unele modele sunt adevărate opere de artă, purtate de-a lungul timpului de oameni faimoşi şi influenţi.

Cea mai veche umbrelă pliabilă datează din anul 21 d.Hr. şi a fost descoperită în China antică. Există însă dovezi şi mai vechi ale existenţei umbrelelor, tot în China, în mausoleul lui Qin Shi Huangdi a fost scos la iveală un car de război din teracotă care avea prevăzută o umbrelă deschisă permanent, datând din 210 î.Hr. Au fost de asemenea descoperite umbrele în Persepolis, Egiptul Antic şi Grecia.

Pentru a marca Ziua umbrelei, poţi cumpăra o umbrelă – nu se ştie niciodată când vei avea nevoie de una în plus –, poţi savura un cocktail delicios cu umbreluţă sau viziona un film tematic cum ar fi ''Mary Poppins'' sau ''Singin' in the Rain''.  Radio România

Colaj: Angela Ciuraru, foto internet

 

Claude Monet " Femeie în grădină" 

Claude Monet " Femei în grădină"

                                           Foto: Angela Ciuraru - "După ploaie, curcubeul"

Ce este pălăria pentru o femeie? versuri Angela Ciuraru

                                                                 Foto: Internet

                                                                     Foto: Angela Ciuraru

Ce este pălăria pentru o femeie?

Un accesoriu sofisticat,

Un obiect supus căutării,

Potrivit capului ce-o poartă.

Femeia cu pălărie este frumoasă,

Pare îndrăgostită, misterioasă.

Ascunsă sub pălăriea cu bor mare,

Femeia pare discretă, visătoare.

Șarmul ce i-l conferă, depinde de multe:

De ținută, de vorbă, de atitudine.

În împrejurări solemne sau nu

Pălăria îți dă prestanță, rang, noblețe.

Citat AC :  "Poartă pălăria cu demnitate!"

Angela Ciuraru, 10 februarie 2024

                                 

                                                    Pictură: Yuriy Ratush

                                                             Foto: Angela Ciuraru

Muzica şi cărţile despre muzcă "Cărţile sunt prieteni vechi şi siguri"

                              

                                                  Foto AC: Copertă de carte

 Dicționarul înțelepciunii ne spune:

„Cărţile sunt prieteni vechi şi siguri.” (Hugo)

„Cărţile cele mai bune sunt acele, pe care cei care le citesc cred că le-ar fi putut face.” (Pascal)

„Deschide cartea, ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea ca să gândeşti tu însuţi.” (Terentianus)

                                           

                                                              Foto AC: Copertă de carte

Când nu ai studiat în domeniul muzicii nimic şi vrei să înţelegi ceva din lumea muzicală trebuie să devii autodidact. În ultimii ani lumea are la dispoziţie un arsenal de mijloace. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Înainte de 1989 cumpăram cărţi, dacă le găseai şi pe alea. Am făcut un mic inventar şi am scos la lumină pentru a le reciti câteva cărţi:

1. EDOUARD HERRIOT - "VIAŢA lui BEETHOVEN, Editura Eminescu, Bucureşti, 1979

2. CHRISTIAN FRIEDRICH DANIEL SCHUBART- "O ISTORIE A MUZICII UNIVERSALE",             Editura Muzicală, Bucureşti, 1983

3. GEORGE SBÂRCEA -"VEŞNICUL TÂNĂR GEORGE ENESCU", Editura Muzicală, Bucureşti, 1981

4.FEDERIC CHOPEN - "MUYICA UNEI VIEŢI" Corespondenţă - Traducere şi prefaţă de ION POTOPIN,  Editura Muzicală, Bucureşti, 1982

5. PIERRE- JEAN REMY -"CALLAS o viaţă" , Traducere din limba franceză de ADINA M. ARSENESCU,  Editura Muzicală, Bucureşti, 1988

5. GEORGE SBÂRCEA - POVESTIRI DIN LUMEA OPEREI, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1979

6. RICHARD WAGNER - "PELERINAJ LA BEETHOVEN, Editura Muzicală, Bucureşti, 1977

                                                    Foto AC: "Cartea de acasă"

Să ne amintim despre  ÎNVĂŢĂTURĂ:

·        „Cel ce se gândeşte la învăţătură, acela-i îndrăgostit de ea, iar cine s-a îndrăgostit de învăţătură învaţă mereu chiar dacă lasă impresia că nu face nimic.” (Ştefan Tcaciuc)

·        Învăţătura  este frumuseţea cea mai aleasă a omului, avere ascunsă şi tăinuită; învăţătura procură plăceri; ea dă glorie şi bucurie; învăţătura este învăţătorul învăţătorilor; învăţătura este prietenul celui care pleacă în ţară străină; învăţătura este divinitatea supremă; învăţătura este onorată de regi, ni invers. (Bhartrhari)

·        Nici prin ani, nici prin părul alb, nici prin avere, nici prin rude (nu este mare cineva). Înţelepţii străvechi au stabilit legea: cine-i învăţat, acela-i mare în ochii noştri. ( Mahäbhärata)

·        Aristotel spunea că rădăcinile învăţăturii sunt amare, dar roadele dulci. (Aristoteles)

·        Nu se află prieten la fel ca învăţătura, sau duşman la fel ca boala; nici iubire la fel ca cea faţă de fiu, sau putere mai presus de aceea a destinului.(Cäpakya)

·        Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, al cărui copil nu e dat la învăţătură. (Hitopadeça)

·        Nu există în viaţă mângâiere  mai dulce a nefericirii omeneşti decât învăţătura. Căci spiritul preocupat de ştiinţă trece pe nesimţite pe  lângă nenorociri. (Amphis)

·        Păstrează cu seninătate învăţătura şi nu o lăsa; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta. (Septuaginta)

·        Învăţaţi şi de la predecesori; căci aceasta este cea mai bună învăţătură. (Xenophon)

                                                                                                    Foto AC: "Cartea de acasă"

Cât desăre  CUNOAȘTERE, să nu uităm:

·         Cunoasterea iti da aripi, iar imaginatia te-nalta.(Henri Coanda)

·         "Cunoașterea de sine este pe cât de temută, pe atât de necesară." (Carl Gustav Jung) 

"c    "De ce Adam şi Eva nu au mâncat de la început din Pomul Vieţii? Pentru că ispita cunoaşterii şi a puterii e mai mare decât ispita nemuririi." - Emil Cioran

 

Cine nu cunoaşte "Odă bucuriei"  cântec, muzica de Ludwig van Beethoven, versuri de Schiller din Simfonia a 9-a (1785)

Slavă ţie, stea curată 
Voie bună pe pământ 
Astăzi te simţim aproape 
Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară 
Pe popor lângă popor 
Toţi pe lume fraţi noi suntem 
Când apari uşor în zbor.

Cine a avut norocul 
De prieteni buni să dea 
Cine ştie ce-i iubirea 
Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag 
Te poate face pe pământ 
Cine n-a simţit iubirea 
Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeţi rânduri 
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

Ludwing van Beethoven (1770-1827)- una dintre cele mai strălucite personalităţi creatoare ale tuturor timpurilor.  În testamentul său, Beethoven scria: „...vă declar pe amândoi (pe fraţii săi – n.n.) moştenitorii micii mele averi. Împărţiţi-o cinstit, trăiţi în pace şi ajutaţi-vă unul pe altul. Neplăcerile pe care mi le-aţi făcut şi pe care le ştiţi, vi le-am iertat de mult. Vă doresc o viaţă mai bună, mai puţin împovărată de griji ca a mea. Insuflaţi copiilor voştri virtutea. Nu banii, ci numai virtutea poate face un om fericit. Vă vorbesc din experienţă. Ea m-a ajutat la nevoie. Numai ei şi artei mele le sunt dator că nu mi-am curmat firul vieţii.

 

                                                  

                                                             

                                                              Foto AC: Copertă de carte

 

                                                                       Chopin

      „Pianul vă place? Slavă Domnului! Dacă însă nu vă place, să mă bateţi dacă vreţi, dar să nu vreţi!”
(Frederic Chopen către mica Thereze – Muzica unei vieți)

 

      Frederic Chopin către Albert Grzymala, la Paris

 „Prea iubitul meu,

Trebuie să te văd necondiționat, astăzi, la miezul nopții, după miezul nopții, sau la o oră cât se poate de matinală. Să nu-ți fie teamă de nicio încurcătură, dragul meu; cred că nu ai nicio îndoială că eu am știut totdeauna să-ți prețuiesc sufletul; este vorba de un sfat pe care ți-l cer. Al tău CH”

Din „Muzica unei vieţi” Frederic Chopin

 

 

                                                               Foto AC: Copertă de carte

George Sbârcea, despre George Enescu:
"Ființa maestrului nu trăda nimic din sacrificiul timpului pierdut; era zâmbitor și plin de răbdare, calm în fiecare din frumoasele-i mișcări armonioase, încovoierea umerilor - dreptul fiind mai înalt decât stângul - făcea ca siluieta lui să semene cu o salcie plângătoare. Impresia era sporită și de șuvițele părului castaniu cu câte o străfulgerare aurie în el, ce-i cădea pe frunte. Toate acestea le-am văzut doar până i-am zărit ochii. Din clipa aceea n-au mai existat decât privirile sale de o indescifrabilă profunzime și, totodată, de o nespusă blândețe senină, tulburate pe câte-o clipă de umbra visării."
(Este impresia personală a lui George Sbârcea, care l-a văzut și auzit întâia oară pe GEORGE ENESCU în noiembrie 1923, la Cluj)

                                                 

                                                               Foto AC: Copertă de carte

"Aspiraţia sa permanentă era creaţia, dar problemele ridicate de existenţă şi nevoia sa de a rămâne independent amânau mereu înfăptuirea integrală a acestei nobile aspiraţii . Timpurile erau potrivnice independenţei absolute pe care şi-o dorea: "...astăzi trăim un fel de nebunie, spunea el, suntem veşnic ameninţaţi, iar prăbuşirile economice tulbură atmosfera şi-ţi alterează optimismul." El continua însă să viseze, să spere în înfăptuirea unei lumi
Din "Veşnic tânărul GEORGE ENESCU" de George Sbârcea

                                                              Foto AC: Copertă de carte