Noaptea rece,
liniștea își strigă tăcerea
Florile
din casă, dorm sub povara amintirilor
Parfumul
nopții este și el rece și insipid
Liniștea
florilor, pe gene mi s-a rostogolit
Și
dorm. Poate le voi visa!
Dimineață,
voi găsi pe sticlă flori,
Flori
de gheață abstracte, fără parfum și culoare,
Doar
albe și reci
Ele
se vor topi ca și visul meu
Curgând
în șuvoaie subțiri, destrămând abstractul
Precum
se destramă amintirile, într-un vis apus.
Angela
Ciuraru, 29 noiembrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu