luni, 27 iulie 2020

Inima își alege culoarea

❤ "Culorile, liniile, nu definesc obiectele. Ele aprind doar ideea lor în noi. În tabloul acesta este doar o lămâie care străluceşte ca un astru. Pictorul a izbutit să redea ceva mai mult decât realitatea. A izbutit să reprezinte negaţia obiectului, negaţia lui incandescentă."
Alexandru Busuioceanu

Pictură AC: "Două lămâi"

❤"Chiar şi adevărul posedă culori.
În lumea divină există trei culori de bază:
- culoarea dragostei, cea mai frumoasă nuanţă de roşu ce există,
- culoarea înţelepciunii, cel mai frumos galben-auriu pe care
l-aţi văzut vreodată, şi
- culoarea adevărului, cel mai frumos albastru existent."
Peter Deunov- "CAUZA ŞI ORIGINEA BOLILOR"

"Culoarea în sine poate vorbi sufletului într-o mie de feluri diferite." Oscar Wilde

"Cele mai pure şi mai grijulii suflete sunt cele care iubesc culorile"--
Ennio Lapertosa

"Cele mai pure şi mai grijulii suflete sunt cele care iubesc culorile"
Ennio Lapertosa

''Culoarea să nu fie pusă de dragul culorii, ci să exprime un gând, o situatie , iar desenul să aibă un caracter de construcție. Ea, culoarea are încă multe, foarte multe taine '' 
Alexandru Ciucurencu


Alexandru Ciucurencu  "Natură statică cu flori"

Primăvara peisajul e învăluit în ceţuri şi aburi; apele par albăstrii; colinele verzi. Vara înaltul copacilor seculari ascunde cerul; lacul nu mai unduie; în inima muntelui cascada pare a se prăvăli din nori şi răcoarea apei ajunge până în pavilionul singuratec. Toamna cerul capătă culoarea jadului; pădurea stufoasă se învăluie în mister; pe deasupra fluviului zboară gâştele sălbatice; bâtlani se ţin pe malul râpos. Iarna zăpada acoperă pământul; un tăietor de lemne trece plecat sub povara de vreascuri; în locul unde apa întâlneşte nisipul, un pescar îşi trage barca.”  Wang Wei

"Culorile stârnesc îndeobşte o mare bucurie în oameni. Ochiul are nevoie de ea ca de lumină. Să ne amintim doar cum ne înviorăm atunci când soarele apare, într-o zi întunecată, luminând o anumită zonă a unei regiuni şi dând la iveală culorile numai în acel loc. Faptul că se atribuiau puteri tămăduitoare pietrelor preţioase colorate poate să fi izvorât din sentimentul adânc al acestei plăceri inexplicabile." Goethe

Sensul culorilor:
  - ALBUL crează o ambianţă de prospeţime şi lejeritate.

- GALBENUL dă bună dispoziţie, o senzaţie de căldură, de spaţiu; activează circulaţia sângelui, stimulează funcţiile creierului, dar poate provoca şi reacţii agresive.
Galbenul este culoarea cea mai apropiată de lumină. Ea ia fiinţă din diminuarea lină a acesteia...
Această culoare poartă mereu, lăuntric în puritatea ei cea mai înaltă ─ natura luminozităţii, de felul ei fiind senină, vioaie, uşor excitantă. (Goethe)

- PORTOCALIUL  înveseleşte, activează circulaţia sângelui şi dă, prin aceast, o senzaţie de căldură.

- ROŞUL este una din culorile cele mai „calde” ; ridică tonusul vital, însă, dacă acţionează mai îndelungat, poate provoca oboseala, accelerarea bătăilor inimii.

Efectul acestei culori este tot atât de unic ca şi natura ei. Ea lasă o impresie de gravitate şi demnitate, dar şi de farmec şi graţie.” Goethe

"A fost un om roşu
Tăie un pom roşu
Şi făcu o biserică roşie
Popa era tot roşu
Lumea era tot roşie
Şi-a luat-o pe-un drum roşu."
Ion Ţuculescu

"Soare roşu
Soare galben
Soare negru
Soare verde"
 Folclor

- ROŞU-GĂLBUI
Întrucât nici o culoare nu poate fi considerată ca imobilă, putem foarte lesne ridica ori înălţa galbenul prin concentrare şi întunecare în roşcat. Culoarea creşte în energie şi apare în roşu-galbui mai puternică şi mai măreaţă.  Goethe

- GALBEN – ROŞCAT
Aşa cum galbenul pur trece foarte uşor în roşu-gălbui, tot aşa nu poate fi oprită trecerea acestuia din urmă în galben-roşcat. Sentimentul pe care ni-l mai dă încă roşu-gălbui, se intensifică în înaltul galben-roşcat până la a deveni de o violenţă insuportabilă. Goethe

- PURPURA dă o senzaţie de veselie şi de căldură, înalţă sufletul.

- VIOLETUL crează o senzaţie de oboseală, de greutate; dă iluzia unui spaţiu strâmt şi apăsător.

- ALBASTRUL calmează, însă aduce tristeţea. Un local vopsit în albastru pare rece şi îngust.
Sensul culorii albastru
Albastrul e o culoare masculină şi rece. Simbolizează aerul si apa, de exemplu cerul şi marea, şi noaptea dacă albastrul e întuneric. Transmite prospeţimea, sentimentul de alienare şi lăţimea. Are un efect calmant şi sedativ care încurajează meditaţia şi somnul. De asemenea, poate fi un simbol al introversiunii şi tristeţii.
Psihologia de culoare, de asemenea, asociată cu sentimente de prietenie, loialitate, securitate, unitate, adevăr şi încredere . Goethe

- VERDELE dă o senzaţie de prospeţime, de calm; diminuiază tensiunea intra-oculară şi, în general, ameliorază vederea, normalizează circulaţia sângelui.
   „Dacă reunim galbenul şi albastrul ─ pe care le considerăm ca fiind primele culori şi cele mai simple ─ aflate chiar la prima lor apariţie, pe prima treaptă a acţiunii lor atunci ia naştere acea culoare pe care o numim verde.
   Ochiul nostru găseşte în ea o satisfacţie reală. Dacă cele două culori-mamă îşi ţin exact echilibrul în această combinaţie, astfel încât nici una să nu fie mai vizibilă decât cealaltă, atunci ochiul şi sufletul zăbovesc pe acest amesteca asupra unui lucru foarte simplu. Nu vrei mai departe, nu poţi mai departe. De aceea culoarea verde se alege cel mai ades ca tapet pentru camere în care îţi petreci vreme îndelungată.” Goethe

- NEGRUL scade tonusul vital, oprimă, dă senzaţii apăsătoare; suferinţele negre par strivitoare.

- CAFENIUL dă senzaţia de căldură, de echilibru, de linişte interioară.
GRIUL este o culoare rece care generează plictisul şi apatia.

- CAFENIUL ŞI GRIUL au o influieenţă nefastă asupra stării psihice, dau senzaţia de angoasă.

- ALBASTRUL ŞI ALBUL  „răcesc” şi calmează.

“Sentimentul colorează, nu pensula. Poți colora c-o bucățică de cărbune și toate tuburile din lume nu-ți dau albastrul unei flori de inișor dacă nu-l ai în suflet. Icoana cea mai credincioasă, dacă-i făcută cu răceală, dacă n-are aer, spațiu și ceva din vibrarea intimă a sufletului prin care a trecut, nu-i decât o fotografie colorată.”

Nicolae Grigorescu "Luminiş"
 
La Ştefan Luchian – pictorul „splendorilor scânteietoare” ale sufletului românesc,
tonuri surde, greu de descifrat, bunuri nobile, alburi sfărâmate de pastel, verzuri inedite, când albastre când coapte, sălăşuiesc, cu bucurie parcă, în paleta sa inepuizabilă, la care se adaugă cu dărnicie roşuri şi ocru-galbenuri surprinzătoare, dozate cu balanţa unui farmacist.

Ştefan Luchian

Ştefan Luchian

Alegerea culorii  de Nichita Stănescu
Inima mea își alege culoarea
Ea își alege propria ei culoare,
culoarea pe care-o avea încă
de dinainte de a ști că o are.

Inima mea își alege culoarea
cea fără umbră, cea nemișcătoare.
Cea care se vede chiar și atunci
cînd ții pleoapele-nchise
și – asemeni deplinului soare,
tot timpu-n el însuși,
tot timpu-n afară,
în același loc
și pretutindeni,
purtînd istoria lumii în fiecare rază
cum poartă frumosul ou de pasăre în el
istoria tuturor păsărilor
pînă la punctul solemn din care începe
istoria zborului
care poartă în el istoria mișcărilor toate
pînă la punctul solemn de unde
începe
istoria însăși
a luminii.

Inima mea își alege culoarea
roșie, își alege
roșu vertical,
roșul pe care l-a pulsat
necontenit, roșul pur
hrană a gîndurilor
roșul care s-a născut sînge
ca să devină idee,
care s-a născut pasăre
ca să devină zbor.
Roșu, roșu vertical
cascadă, pantă de deal
săltînd din oul secundei
ovalul de ou,
și înfățișat nouă
ca un ecou
pe care sfera-l întinde
oricînd și oriunde,
naștere, zestre
a lui
A FI schimbîndu-se în
ESTE.


Culori, culori de Angela Ciuraru 
Ce culori au anotimpurile?
Ştim bine!
Iarna e albă când este ninsă,
Dar e galbenă când ne este cald
În casa închisă.
Primăvara vrea să devină verde,
Verde ne-nceput,
Pentru o viaţă în care
Toate-au culoare.

Vara e albastră ca cerul însorit!
Şi mereu e verde în toate câte-au înflorit.
Toate culorile din curcubeu,
Pe care le iubesc şi eu
Sunt în lanul de grâu, în florile din câmp,
Şi-n veselia hoinarului ce trece prin crâng.

Dar toamna?
Toamna are câte o culoare
Pentru fiecare:
Roşu pentru visători,
Verde pentru-ncepători,
Galben pentru gânditori,
Rozul e pentru îndrăzneţi,
Oranjul pentru cei isteţi,
Maroniul –
pentru grijuliul;
Iar portocaliul ─ celui încercat
Fiindcă a strigat:
“toamna mi te-a dat!”

Dar oare…
Ce culoare are depărtarea?
Depărtarea, o ştii tu şi cu mine…
Ea e… “albastru-infinit”,
Când sincron noi am gândit.
Depărtarea a luat, forma visului
şi culoarea gândului.
Din zarea văzduhului.

Şi…
Ce culoare are uitarea?
Uitarea e… ca marea!
Mare, dureroasă şi mai rar întoarsă.
Căci, doar aducerea-aminte este roză,
Cam difuză
Şi… confuză.

Dar toate împreună,
se cam iau de mână.
Într-un curcubeu,
Ce m-a fascinat mereu!

Ce ştiu eu de curcubeu?
Ştiu ─ dansează-un bolerou
Peste zare, pentru soare.
Trece ploaia, rămân stropii.
Ei îmi schimbă înspre ochii
Al luminii rocvaiv
Hai, te rog, nu fi naiv!
Prisme sunt în cercul său
Şi formează-un curcubeu.

"O crăiţă"  foto AC

VERDE FĂRĂ PATĂ de Radu Iorgulescu

Nu mai tulbur eu tăcerea,
primavara ta cuminte,
verde este acum averea
sângelui pulsând fierbinte.
*
Lava florilor erupe
între noi și amintire,
bem culorile din cupe
de cleștar și asfințire.
*
Visul meu de post se plânge
și îți picură pe pleoapă,
oasele în flori le strânge
și le frânge și le-ngroapă.
*
Nu îți tulbur eu tăcerea
între muguri de cuvinte,
eu rămân cu învierea,
tu rămâi la cele sfinte.

     "Ram de măr" acuarelă AC

CÂnd artistii vorbesc despre culoare, cel mai adesea ei fac referire la cercul cromatic al lui JOHANNES ITTEN. Acesta se exprima in grade (0-360) care corespund pozitiei diferitelor culori pe roata culorilor.

Conform acestuia sunt considerate culori primare Rosu (Red), Galben (Yellow) si Albastru (Blue).

 Pigmentul de culoare pura, care nu contine deloc gri, este denumit 100% saturat.

Griul neutru, fara nici o culoare, se considera 0% saturat

Culorile pure pot fi modificate sau degradate in trei directii:

1.      Colateral: prin amestecul fizic al culorilor vecine (rosu - orange, orange - galben, galben - verde, albastru - violet)

2.      In înaltime: prin amestecul fizic cu alb al unei culori pure

3.      In profunzime: prin ruperea culorii pure cu complementara acesteia sau cu o alta culoare opusă, până la negru. (rosu + verde, galben + violet, albastru + orange)

Modelul RYB - CERCUL CROMATIC AL LUI JOHANNES ITTEN
Model de culoare folosit in picturpă presupune amestecul fizic al pigmentilor colorati

Roșu (red) + Galben (yellow) + Albastru (blue) = Gri (grey)

        Amestecând în proportii egale cele trei culori primare se obtine, conform teoriei culorilor înca acceptată si azi în scolile de pictură, griul perfect.

Sunt considerate CULORI DERIVATE culorile obtinute prin amestecul culorilor primare:

-          Rosu + Galben = Orange

-          Rosu + Albastru = Violet

-          Albastru + Galben = Verde

-SSe foloseste in acest context termenul de NUANȚĂ sau TENTĂ pentru a exprima amestecul fizic al unei culori primare cu o culoare derivata (complementara sau nu).

Amenstecul cu ALB si NEGRU (nonculorile)
        Prin acest amestec se obtine o scală a valorilor formată din trepte de griuri necolorate (griuri neutre).

Asadar amestecul gradat al culorilor cu ALB si NEGRU determina șiruri de VALORI si NUANTE TONALE. Culorile isi pierd stralucirea, decolorandu-se sau intunecandu-se după caz.
        Se foloseste in acest caz termenul de TON pentru a exprima treapta mai inchisa sau mai deschisa a unei culori.
        De retinut faptul ca amestecand galben cu negru se obtine verde.

(Bibliografie:www.realcolorwheel.com - "Painting on Location with the Real Color Wheel" )

Vezi "Cercul cromatic" al lui JOHANNES ITTEN 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu