Privesc natura

Privesc norii și văd furtuna, ploaia,

Bogăția sau poate urgia.

Privesc cerul și văd curcubeul, albastrul

Îi iubesc culoarea, zarea și infinitul.

Privesc pământul, și văd toată iarba.

Pășesc peste verde. Desculță, se vede!

Privesc spre pădure, și văd copacii.

Cum de au scăpat de tăiat, săracii!

Privesc către păsări și le admir zborul.

Ascult  cântecul lor și mă chinuie dorul.

Privesc soarele și văd atâta lumină!

Privesc galbenul din lan și simt a sa pricină.

Privesc floarea de câmp și-i văd forma, culoarea.

Parfumul, e irezistibil - atrage răcoarea.

Privesc femeia și văd în ea nemurirea.

Privesc copiii și le citesc în ochi bucuria.

Privesc bărbatul să-i intuiesc înțelepciunea,

Puterea lui de-a iubi, tăria de a-și ocroti familia.

 

Privesc  spre copiii mei să-mi văd iubirea

Privesc la toți copiii lumii să intuiesc viitorul

Privesc în amintiri să-mi văd tot trecutul.

Privesc la o icoană. Mă rog să mă vadă!