Lan de grâu

Thomas James Lloyd (1849 — 1910, UK)
 

Lan de grâu

cu spic verde, auriu 
vântul des te bate

spicele-ți sunt aplecate

boabele de rouă

bune pentru când nu plouă

par mii de cristale

ce dispar în soare.

Vântul încet suflând

lanul ondulând

leagănă culorile

florile și spicele

totul pare un tablou

ireal pe câmpul nou.

Cu pistrui de flori

pe la subțiori,

macii te domină

și îți dau lumină

roșul înfocat

lanu-au sărutat

albăstrele mici

la umbră-s pitici.

spicele-s plecate

de la greutate.

Lan de grâu uscat

galben înfocat

bun de recoltat

secerea te va tăia

batoza te-o treiera

caii te vor scutura

sitele te-or separa

boabele îți vor lua

mulțumire ne vei da.

Angela Ciuraru, 16 ian 2019

                                      

Mihai Eminescu - Despre frumos şi artă în 13 citate

„Cel mai frumos dintre toate câte sunt frumoase este sufletul cel frumos.” (Mihai Eminescu)

„Geniul? – a doua creaţie a lumei prin artă.” (Mihai Eminescu)

„Nu tot ce e natural e frumos.” (Mihai Eminescu)

„Valoarea întregii activităţi omeneşti nu atârnă de la ceea ce face omul, ci de la cum o face.” (Mihai Eminescu)

„Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.” (Mihai Eminescu)

“Arta este senină şi veşnică. Dramele lui Shakespeare şi comediile lui Moliére se vor putea reprezenta şi peste mii de ani şi vor fi ascultate cu acelaşi viu interes, căci pasiunile omeneşti vor rămâne în veci aceleaşi.” (Mihai Eminescu)

„Legea artistului trebuie să fie stăpânirea asupra pasiunilor pe care le înfăţişează.”

 (Mihai Eminescu)

“Artele şi literatura frumoasă trebuie să fie oglinzi de aur ale realităţii în care se mişcă poporul, o coardă nouă, originală, proprie pe bina cea mare a lumii.” (Mihai Eminescu)

Forma fără idée de ea, nu are existenţă – cadavrul fără suflet nu are existenţă, lumea fără “eu”, nu are existenţă. (Mihai Eminescu)

“Comedia ar putea să aibă la români un viitor foarte însemnat, din cauza voioşiei cu care se joacă, mai ales când piesa se petrece în cercuri sociale bine cunoscute de actori.

   O piesă de teatru e esteticeşte un întreg ca şi un tablou, sau o simfonie.”

 (Mihai Eminescu)

“Fiecare formă trebuie să degenereze; devine incompatibilă cu timpul, ba chiar în apariţia formei, în mijlocul curentului vieţii sale putem observa germenii morţii sale.” 

(Mihai Eminescu)

“Cultura în sensul său primitiv va să zică: figură, formă, frumuseţe; un suflet într-adevăr cult va fi aşadar acela a cărui fiinţă şi viaţă, simţire şi faptă va urma legilor frumosului şi el merită numirea unui suflet frumos.” (Mihai Eminescu)

“Ideile şi legile frumosului sunt deosebite de cele ale moralităţii, însă în judecata recunoscătoare sau reprobatoare a unei fapte ele pot să coincidă; sufletul frumos urmează legilor frumuseţei.” (Mihai Eminescu)

Bibliografie: "Despre frumos şi artă- tradiţiile gândirii romnâneşti", Antologie şi prezentări de Vasile Morar, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984

Cad fulgi

Cad fulgi leneși din cerul plumburiu,

Privesc gândind plutirea lor nepăsătoare,

Se duc spre locul căderii în pustiu,

S-așează lin pe case, pe pomi – devin o visătoare.

Ce-i va aștepta pe fulgi – ființe grațioase și fragile

Decât un drum în jos, spre transformare.

Unii, se strâng în straturi de zăpadă pe pârtii utile,

Alții, în bulgăre sunt adunați – se duc spre o cătare.

Uneori, acel bulgăre, de copii rostogolit,

Naște cel mai trecător om – omul de zăpadă.

Cu nasul său portocaliu, cu trupul dezvelit,

Cu ochii de cărbune, stă gata să ne vadă.

Pe un derdeluș, o sanie cam șchioapă,

Se duce, și alunecă necontrolată.

Cu o patină, intră pe stânga, într-o groapă.

Copiii toți căzură – grămada, râse toată.

Dar veselia, însă, ascunde și tristețe.

Când soarele apare, dispare și povestea.

Iar în final, toți fulgii, au să ne învețe

Ei apă se vor face, și viață au să dea.

Angela Ciuraru, 15 ian 2019