sâmbătă, 29 decembrie 2018

13 citate despre adevăr

1.„Nu explicațiile ce se dau faptelor,
Ci faptele însele
Sunt....adevărul!” (Mihai Eminescu)


2.Adevărurile continuă să existe,
Chiar dacă sunt ignorate!” (A Huxley)

3.“Eu m-am născut ca să iubesc nu ca să urăsc.” (Sophocles)

4. "Limba care greşeşte spune adevărul." (Menander)

5."Frumos lucru e adevărul şi durabil; însă nu e acceptat uşor. (Plato)

6."Drumul adevărului e anevoios; căci Ares (zeul războiului) iubeşte minciuna." (Euripides)

7."Spuneţi adevăruri frumoase în cuvinte puţine." - Khalil Gibran

8.„Fără sistem de referinţă, adevărul se dezechilibrează, fără inimă emoţia pluteşte în van; fără ochi privirea nu există.” (Nichita Stănescu)

 9.„Cine poate garanta că multe din adevărurile de azi nu vor deveni poveştile de mâine.”
(Emil Racoviţă)

10.„Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte.” (Rousseau)

11.„Adevărurile care-s prea mari pentru a încăpea în cămaşa cuvintelor trebuiesc cioplite, curăţate şi simplificate pentru a fi acceptate şi preţuite la târgul negustorilor de cuvinte. Ceea ce contează este cuvântul. Ce să-i faci? Din punct de vedere intelectual este nesatisfăcător, dar închidem ochii şi ne vedem înainte de treburi.”(R. Tagore)

 12.În ştiinţă este un foarte mare merit să se caute şi să se ducă mai departe adevărurile insuficiente pe care le-au posedat anticii.” (Goethe)

13.“Adevărurile acestei lumi nu le posedă unul singur.” (Marin Preda – „ Delirul”)




joi, 22 noiembrie 2018

Apusul toamnei

După soare și culori,
Iată, au venit și nori.
Toamna mea s-a întristat,
Zilele i s-au scurtat,     
Frunzișul l-a tot cedat,
Copacii s-au dezbrăcat.
Sus, din ceru-ntunecat,
Norii stau ca să îi plângă,
Zilele rămase-n dungă.
Iarna, n-a mai așteptat,
Pe toamnă a anunțat:
Gata sunt să îți iau locul
Mi s-a împlinit sorocul.
Te salut,frumoasă toamnă!
Eu sunt iarna cea mai albă!

Angela Ciuraru, 22 noiembrie 2018











Schimbare

Nori ursuzi și vânt cumplit,
Mânioși, s-au întâlnit.
Toamna să o izgonească,
Albastrul să-l potolească.

Au strigat în toată zarea,
Astăzi, griul e culoarea!
Tu, scrutează depărtarea
Și așteaptă iar schimbarea.

După toamnă, știm că-i iarnă,
După nori, mai știm că-i soare,
Iarna îți va fi frumoasă,
De ți-ai strâns iubirea-n casă.

Angela Ciuraru, 22 noiembrie 2018












Frunza

Sunt doar o frunză,
Puțin cam confuză.
Din muguri născută,
În verde crescută,

Am fost colorată,
În toamna bogată
Acum, sunt uscată,
Spre soare plecată,

Când, de ram m-am desprins,
De vânt am depins.
El m-a purtat, m-a legănat,
Pe sus m-a tot dus...
Până am apus.

M-am așezat,
Jos, pe uscat.
Ploaia m-a spălat,
Pașii m-au călcat,
Dar de toate am uitat.

Asta-i frunza:
Crudă
Verde
Colorată
Uscată
Plecată
Călcată
Uitată.

Angela Ciuraru, 22 noiembrie 2018


                                            
                                    








joi, 15 noiembrie 2018

Noiembrie

Colindând până ieri, prin parcuri, cu nepăsare,
Nici n-am văzut, cum toamna, e la plecare.
Cănd văd cerul, în zori, plin doar de nori,
Tristețea m-apasă, cu gândul la flori.

A fost o toamnă, la fel de bogată,
În tot ce ne-a dat și altă dată.
Fructe-n livezi, legume-n câmpii,
Ciorchini atârnând, pe deal, sus în vii.

Va trece noiembrie, cu brume și ploi,
Iar noi, stând prin case, vom privi înspre noi.
Ne-or năpădi amintirile calde, din vară,
Nostalgiile din toamna, trecută iară.

Angela Ciuraru, 15 noiembrie 2018

                                        









marți, 6 noiembrie 2018

Toamnă

Cerul este-ntunecat,
Păsările au plecat.
Vântul bate, cu popas,
Gonind galbenul rămas. 

Frunzele sunt triste, jos,
Pe covorul de-acum gros.
Ramurile dezgolite
Au privit nedumerite,

Către soare, dacă-l doare
C-au rămas doar crengi banale.
Către frunzele căzute
Ce-au lăsat crengile slute.

Asta-i toamna, la sfârșit.
Anotimpul s-a-nvechit.
Aminte el ne aduce,
C-orice viață se cam duce.

Vom intra în hibernare,
Pentru o iarnă cu ninsoare.
Vom uita coroanele,
Recompunem frunzele.


Angela Ciuraru, 6 noiembrie 2018






miercuri, 31 octombrie 2018

Muntele Fuji

Muntele Fuji 
"Cel care urcă Muntele Fuji o dată, e înțelept, cel care o face a doua oară, e nebun." 
(Proverb japonez)

Cele 36 vederi ale Muntelui Fuji (46 gravuri de fapt) sunt realizate concomitent cu albumul ”Desene dintr-o trăsătură de penel”, în cursul anului 1829. Ele sunt urmate, în 1934, de seria alb-negru „Cele 100 vederiale Muntelui Fuji”

Iată un grupaj pentru Muntele Fuji, format din desene ale lui Hokusai și unele fotografii. 
Asta pentru că Muntele Fuji  mă fascinează!
Sursa: internet
















ț



















Hokusai, cunoscut şi sub numele de Katsushika Hokusai  (1760-1849) a fost un pictor 
ukiyo-e japonez.
S-a născut în 21 octombrie 1760 în capitala Edo (actualmente Tokio) cu prenumele Tokitarō, a folosit în timpul vieţii mai multe pseudonime, numele de Hokusai începând să îl folosească în 1796. Din 1798 îşi va semna picturile şi stampele cu numele Hokusai, ilustraţiile publicate pe bani proprii le va semna cu numele Tasumasa, ilustraţiile unor scrieri de ficţiune le va semna cu numele de Tokitarō, iar alte stampe sau cărţi comerciale le va semna cu numele de Kakō (sau Sorobeku). În 1800 începe să îşi spună Gakyōjin Hokusai (Hokusai cel nebun după pictură).









joi, 25 octombrie 2018

Sfârșit de toamnă

Dulce toamnă, ai talent.
Bogății, ai, evident.
Galben ai luat din soare,
La toate, tu ai dat culoare.

Galben, e frunzișul tot
Și bostanii ce s-au copt.
Merii, au recoltă bogată
Mai multe ca niciodată.


Copacii sunt scuturați,
În curând, chiar dezbrăcați.
Frunza galbenă ne pare,
Vis color plecat în zare.

Norii vineți, vânt energic,
Schimbă iar decorul magic.
Un decor posac și rece,
Pe toamnă o va petrece.

Angela Ciuraru, 25 oct. 2018