O fântână cu morală!

Toate trec, toate se duc
Ca fântâna de sub nuc.
Ani frumoși avem în toate,
Și în lucruri și în fapte.

Omu-și pune o amprentă,
Cât e tinerețea zveltă.
Este ager, în putere,
Și creează, de-are vrere.

Ca fântâna părăsită,
Ce-a fost bine îngrijită.
Cât ea, apă a tot dat,
La drumețul însetat.

Dar tehnologia-n grilă,
A făcut-o inutilă.
Cică, apă nu mai cară,
Din adâncuri pân-afară!

Las-o-n colo de fântână,
Astăzi, e mult prea bătrână!
Bea apă, mai elevată,
Că-i frumos împachetată!

Tu, eforturi nu mai faci
Ca să treci printre copaci.
Să scoți apa din fântână,
Nu-ți mai este la-ndemână.

Chiar de  roata-i părăsită,
Lumea nu este mâhnită.
Universul, tot  se-nvârte.
Viaţa merge înainte.

Angela Ciuraru, 5 oct. 2017