· PASAREA de Eugen Jebeleanu
O păsăre e o sămânţă cu aripi
însă ea nu este iubită de pământ
ea încolţeşte numai desfoindu-şi
foile-n văzduhurile arate de vânt.
DE-AŞ AVEA de Mihai Eminescu
"De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Soptind şoapte de amor
CIOCÂRLIA de Lucian Blaga
Cântă cineva în nori de zi
deodată cu zorile. Cine-o fi?
Cântă cineva-n văzduh.
E o pasăre? E duh?
Numai el o fi, numai el:
pământeanul puţintel
cu trupul ca bucatele
mult lăudatele,
cu glasul ca seninul
cu sânge ca aminul.
Numai el poate fi:
Hristosul păsăresc! Cel
ce-n fiecare zi
se-nalţă o dată,
biruitor fără fier,
din holdă la cer,
şi descântă păcatele
peste toate satele.
CÂNTEC
de Panait Cerna
O, pasăre, ce-mi vii la geam
Şi-mi cânţi din zori nebună,
Ce-mi spui de vremea când plângeam,
În nopţile cu lună?
Ce mi-aminteşti de vechiul dor,
Cernită zburătoare?
De un suspin nepieritor –
De-o altă arătare?...
Mai bine cânta-mi de noroc,
Suind voios în slavă –
Mai bine adu tânăr foc
În inima-mi bolnavă...
Ori... ia-mi cu tine dorul greu –
Ia-mi sufletul ce moare,
Şi du-te, du-te-n zări mereu,
Măiastră zburătoare...
Aleargă-n plaiuri olteneşti
La mândra fără vină –
La mândre case-mpărăteşti
Cu geamul în lumină...
Priveşte-al ochilor ei rai,
Surâsul fără nume,
Ascultă tânărul ei grai –
Şi vezi ce pierd pe lume...
Şi fă-mi din tot un dulce cânt,
Să-l cânţi când iese luna –
Şi-apoi... coboară-mă-n mormânt
Mai trist ca totdeauna.
GÂND de Angela Ciuraru
Până
să mai trag o roată,
Într-un zbor planat de soartă,
Stau la umbră și gândesc
Încotro iar să pornesc.
PESCĂRUȘII de Vincenzo Cardarelli
Nu ştiu unde îşi au cuibul pescăruşii,
unde îşi găsesc ei pacea.
Eu sunt asemenea lor,
într-un zbor continuu.
Viaţa o ating
precum aceştia, apa la prinderea hranei.
Şi, asemenea lor, iubesc liniştea,
imensa linişte marină,
dar destinul meu este să trăiesc
dansând printre furtuni.
ALBASTRU PESCĂRUȘ de Nichita Stănescu
Pe cerul limpede și poate lung
Albastru pescăruș mă cheamă,
Simt o durere că nu pot să-l ajung,
Deși tot sufletul mă-ndeamnă.
Aş vrea să zbor, când fluturii se nasc
Luminii dându-i forme de culoare,
Robia lanțului în care zac
S-arunce-n jur miresme ca de floare.
Aş vrea să simt lumina dimprejur
Să zbor nemărginit spre cer,
A vieții păsări de azur
Să urce-naltul cât mai sper.
E vis acesta?… nu pot spune…
Nu m-am trezit și poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amară mă orbesc.
Te-ai rătăcit! De rătăcirea e un scop în sine
Mi-au dat răspunsul păsări ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind în ei lumini ce coborau.
Când obosit m-aplec peste ruine,
Același început îmi pare greu,
Tu pescăruș al zilelor senine
De ce nu-mi poți zbura mereu?
L-am întrebat și nu vrea să-mi răspundă,
Din nou am să aștept sa plece norii,
Și-l voi urma sau poate-l voi visa din umbră,
Pe-albastrul pescăruș ce va aduce zorii.
CORBII de Mihai Beniuc
Corbii ca nişte prelaţi
În sutana de atlas,
Umblă-n luncă-ngânduraţi
Cu domol şi gravul pas.
Semn de iarnă e că vin
Şi străbat aşa prin luncă?
Cerul încă e senin,
Dar va fi o iarnă lungă.
MIRIAFORIA de Tudor Arghezi
Într-o ramură-nflorită
E-agăţat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-şi cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.
Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.
O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.
Pasăre cu aripi lungi,
Unde eşti şi ce mai faci?
Gîri-Gîri de Tudor Arghezi
Intre oi și-ntre măgari.
Laolaltă cu catârii,
Calcă-n pas, cu pașii mari,
Gâsca-n vârsta, Gîri-Gîri.
Chiar berbecii o cinstesc
Pentru tact și cumpătare
Și cu felu-i bătrânesc
Ii dau rang de inspectoare.
Are cincisprezece ani,
Și în gloata curții deasă –
Trece mândră, prin gâscani,
Ca prin bâlci o preoteasă.
O saluți, o chemi și vine.
Din ce-i spui și ce-i vorbești,
Ea se uită lung la tine
Dintr-o parte și pieziș.
N-a avut noroc să-nvețe,
Șoala cel puțin primară.
Că acum, la bătrânețe
Ajungea și profesoară.
CIOARA de Agostino Degas
"Singura pasăre care are curajul
Ca să prinzi un vultur este cioara.
Stă pe spate și îl mușcă de gât.
Cu toate acestea, vulturul nu răspunde,
nici să mă lupt cu corbul.
Nu irosesc timp sau energie cu el,
Doar întinde-și aripile
și încep să mă înalț mai sus în cer.
Mai sus zborul,
devine tot mai greu să respiri pentru cioară,
și apoi corbul cade din lipsa de oxigen.
Nu vă mai pierdeți timpul cu ciorile.
Cu acești oameni toxici.
care doar se apropie de viața ta
pentru a încerca să te destabilizeze,
pentru a-ți proiecta propriile furtuni,
Du-i la înălțimile tale.
și se vor ofili singure. "
La naiba.
ÎNGERUL CU ARIPI FRÂNTE de Angela Ciuraru
Un înger, cu aripile frânte de dor
Crezând în soare, în cer și în nor,
Aspirând tăcut la înțelepciunea lor
S-a încredințat că printr-un simplu zbor
Se va înălța spre soare, dând din aripi ușor.
Ajuns prea aproape de focul mistuitor,
Îndrăznind prea mult, prea ușor.
A ars, fiind strivit, lovit și biciuit
De razele dogoritoare ale celui iubit.
Fără aripi, fără speranță, fără lumină,
Îngerul a căzut. Îngenungherea îi este umilă.
Nicio speranță nu va fi să mai vină,
Raza e departe, lumina nu îi mai este facilă.
Resemnat, îngerul cu aripa frântă, plecată,
Nu a mai îndrăznit niciodată
Să zboare sau să privească spre soare.
Doar în singurătate îl mai strigă, îl doare,
Căci și acolo este... în așteptare.
Zi după zi, soarele răsare măreț,
Împrăștiind căldură și lumină-n dispreț.
Dar îngerul cu aripile frânte de dor,
Cu raze de iubire, supraviețuiește ușor.
MIERLA ȘI CUCUL de Angela Ciuraru
În pomul din fața casei mele,
O mierlă stătea tristă.
- Nu fi tristă, mierlă dragă!
Cucul va veni degrabă,
Iarna se va termina,
Iar voi doi, veţi tot cânta!
Toată vara, veţi zbura!
PASĂREA DE LA FEREASTRĂ de Angela Ciuraru
Ea, pasărea
stătea la fereastra mea.
Eu, o priveam,
încet ─ fără să o sperii.
Ea, parcă mă întrebă:
Tu, ce mai faci?
Eu, i-am răspuns din gândiri,
şi din priviri:
„Sunt bine, mi-era dor de tine!”.
Apoi, i-am făcut o fotografie.
Ea nu s-a speriat,
deci, nu a zburat.
A continuat a mă privi
ca şi cum
ne citeam reciproc gândurile.
Ea, a continuat să mă privească.
Apoi, mi-a ciripit uşor, cu dor:
„Sunt un mesager al soarelui,
am poposit pe marginea pragului
să-ţi dezmierd în clipă
cu-a ochiului aripă
pleoapele ochilor tăi
căci ştiu ce le-au făcut cei răi!”
Apoi, uşor, pasărea cu dorul
şi-a luat iar zborul.
C.A. 12.05.2016
Păsări pe cer
de Angela Ciuraru
Sunt atâtea păsări pe cer...!
Unde se duc? – zboară-n eter.
Pentru o clipă, chiar le-am văzut.
Stolul, îndată, a dispărut.
Am vrut să le număr, dar în zadar.
Era o-ncercare de temerar.
Am însă o socoteală în inima mea.
Este o sumă de aripi mare şi grea
7 august 2018
ZBOR de Angela Ciuraru
Porumbei opriţi din zbor
Privind timpul trecăror
Efemera clipă
S-a dus pe-o aripă
Ziua este o măsură
Ca o cupă temporală
Servind viaţă ideală
Veşnicia zilelor
Amintirea clipelor
. 31.08.2016
CORBII DIN PLOP de Angela Ciuraru
La ședința generală a corbilor,
Ținută în vârfurile înalților plopi,
S-a hotărât, în unanimitate,
Că toate ciorile plecate
Se vor strânge în orașe
Să stabilească ce și cum vor face.
Până, pe câmp, zăpezile se vor topi,
De pe aici, cu toate, ne-om hrăni.
14 ianuarie 2021
PASĂRE CU PENE ALBASTRE de VERONICA MICLE
Pasăre cu pene albastre,
Martora iubirii noastre,
De-i sfârşi cântarea ta
N-asculta ce-mi spune mie
Dragul meu, căci cine ştie
Dacă mâni nu m-a uita.
Râule cu apă lină
Şi curat ca o lumină,
Cât ne vezi de fericiţi
Starea noastră n-o răsfrânge,
Mâne poate noi vom plânge
Şi-om fi vecinic despărţiţi.
PESCARUL DE LA MA YUAN de LUCEBERT
Sub nouri călătoresc păsări
Sub unde zboară peşti
Iar la mijloc odihneşte pescarul
Se prefac undele-n nouri înalţi
Se prefac nourii-n valuri înalte
Ci-ntre timp pescarul odihneşte.
LUCEBERT (Olanda Traducere de Ion CARAION
