A fi sau a nu fi?

Cine nu a auzit de Shakespeare?
Cine nu și-a pus întrebarea: "A fi sau a nu fi ... ?"

Din MONOLOGUL LUI HAMLET
"A fi sau a nu fi ... Aceasta-i intrebarea.
Mai vrednic, dacă ar fi rău în înțelegerea
unei vitregii prastii și a sageti, sau arma așa ridici
asupra marii de griji, și să le curmi?
Sa mori, sa dormi ... Atat.
Și printr-o somn să-și curmeze durerea din inima
și o scurtă perioadă de izbeliști ce-au dat carnii.
Este in incheiere cucernic de dorit.
Sa mori, sa dormi. Si poate sa visezi.
Aici e greul, pentru că ce vise pot rasari în somnu-acest-al morții atunci
când ne-au dezastruit muritul muritor?
La asta se cuvine un cugeta.
De-aceea, viața e napasta.
De altfel cine-ar mai rabda a lumii bice și ocari,
calcaiul tiran, disperul omului trufas,
chinul iubirii-n van, zabava legii, neobrazarea carmuirii,
scarba ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici,
cand insusi ar putea sa-si faca seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar rabda poveri, gemand si asudand sub greul vietii,
cat teama a ceva de dupa moarte,
taramul neaflat, de unde nimeni
nu se intoarce, ne-ncalceste vrerea.
si mai curand rabdam aceste rele
decat zburam spre alte nestiute.
Astfel misei pe toti ne face gandul:
si-astfel al hotararii proaspat chip
se galbejeste-n umbra cugetarii.
Iar marile, inaltele avanturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Si numele de fapta-l pierd.
 
William Shakespeare (23 aprilie 1564 - 23 aprilie 1616), dramaturg englez
(Actul III, scenă 1)
În interpretarea lui Derek Jacobi, în ecranizarea pentru televiziune din 1980, regizată de Rodney Bennett
(după traducerea lui Dan Dutescu și Leon Levitchi)

 

Dar Mihai Eminescu  în “Mortua est!” spune:

“A fi? Nebunie şi tristă si goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală;
Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.”

Iar  Tudor Arghezi  în A FI spune: Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!" 

"Pentru credinţă sau pentru tăgadă,
Te caut dârz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.
Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.
Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!" 

Dar  "Ca să poţi să te fii, stai locului şi sfinţeşte-l, iar în călătorie trimite-ţi numai ochiul.
Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moştenit vreo umbră de arbore. Sădeşte-te tu însuţi, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoş, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot."  Nichita Stănescu

 Căci: "Eu nu sunt ceea ce s-a întâmplat cu mine, eu sunt ceea ce am ales să fiu."
(Carl Gustav Jung)

"Fii ceea ce eşti şi lasă pe fiecare să fie ceea ce este; nu căuta să fii ceea ce nu eşti, ci ceea ce poţi." (Oxenstierna)

Altfel:
"E ca şi cum nu ar fi fost; şi totuşi se roteşte în cerc ca şi cum ar fi." (Goethe)

Cât despre existenţă, câte nu s-au spus? 
 
"Copacul otrăvit al existenţei are numai două fructe dulci: sorbirea nectarului poeziei şi relaţiile cu oamenii de treabă." (Cugetare antică)

                                                                 Salvador Dali