sâmbătă, 17 octombrie 2020

Frunza din cais


S-a dus frunza din cais
Nu mai are niciun vis
A căzut azi, după ploi,
Peste frunze de trifoi.
 
Mâna mea le-a adunat,
Într-un cerc le-am așezat,
Apoi le-am aliniat -
Soarelui le-am închinat.
 
Câte una, câte una...
Au căzut, triste, întruna.
Frunza galbenă pleca...
Vântul o tot scutura.
 
Cine spune cin' să cadă?
Cine să mai stea pe creangă?
Nu e vântul vinovat,
Că frunza s-a-ncovoiat.
 
Viața este vinovată,
Că ești frununză scuturată.
Scopul tău s-a împlinit
Azi te du, înspre zenit.

Angela Ciuraru, 7 octombrie 2020


vineri, 2 octombrie 2020

A fi sau a nu fi?

Cine nu a auzit de Shakespeare?
Cine nu și-a pus întrebarea: "A fi sau a nu fi ... ?"

Din MONOLOGUL LUI HAMLET
"A fi sau a nu fi ... Aceasta-i intrebarea.
Mai vrednic, dacă ar fi rău în înțelegerea
unei vitregii prastii și a sageti, sau arma așa ridici
asupra marii de griji, și să le curmi?
Sa mori, sa dormi ... Atat.
Și printr-o somn să-și curmeze durerea din inima
și o scurtă perioadă de izbeliști ce-au dat carnii.
Este in incheiere cucernic de dorit.
Sa mori, sa dormi. Si poate sa visezi.
Aici e greul, pentru că ce vise pot rasari în somnu-acest-al morții atunci
când ne-au dezastruit muritul muritor?
La asta se cuvine un cugeta.
De-aceea, viața e napasta.
De altfel cine-ar mai rabda a lumii bice și ocari,
calcaiul tiran, disperul omului trufas,
chinul iubirii-n van, zabava legii, neobrazarea carmuirii,
scarba ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici,
cand insusi ar putea sa-si faca seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar rabda poveri, gemand si asudand sub greul vietii,
cat teama a ceva de dupa moarte,
taramul neaflat, de unde nimeni
nu se intoarce, ne-ncalceste vrerea.
si mai curand rabdam aceste rele
decat zburam spre alte nestiute.
Astfel misei pe toti ne face gandul:
si-astfel al hotararii proaspat chip
se galbejeste-n umbra cugetarii.
Iar marile, inaltele avanturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Si numele de fapta-l pierd.
 
William Shakespeare (23 aprilie 1564 - 23 aprilie 1616), dramaturg englez
(Actul III, scenă 1)
În interpretarea lui Derek Jacobi, în ecranizarea pentru televiziune din 1980, regizată de Rodney Bennett
(după traducerea lui Dan Dutescu și Leon Levitchi)

 

Dar Mihai Eminescu  în “Mortua est!” spune:

A fi? Nebunie şi tristă si goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală;
Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.”

Iar  Tudor Arghezi  în A FI spune: Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!" 

"Pentru credinţă sau pentru tăgadă,
Te caut dârz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.
Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.
Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!" 

Dar  "Ca să poţi să te fii, stai locului şi sfinţeşte-l, iar în călătorie trimite-ţi numai ochiul.
Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moştenit vreo umbră de arbore. Sădeşte-te tu însuţi, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoş, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot."  Nichita Stănescu

 Căci: "Eu nu sunt ceea ce s-a întâmplat cu mine, eu sunt ceea ce am ales să fiu."
(Carl Gustav Jung)

"Fii ceea ce eşti şi lasă pe fiecare să fie ceea ce este; nu căuta să fii ceea ce nu eşti, ci ceea ce poţi." (Oxenstierna)

Altfel:
"E ca şi cum nu ar fi fost; şi totuşi se roteşte în cerc ca şi cum ar fi." (Goethe)

Cât despre existenţă, câte nu s-au spus? 
 
"Copacul otrăvit al existenţei are numai două fructe dulci: sorbirea nectarului poeziei şi relaţiile cu oamenii de treabă." (Cugetare antică)

                                                                 Salvador Dali

joi, 1 octombrie 2020

Sărutul

Ce este sărutul?
  de Angela Ciuraru
Sărutu-i ca o rază de soare,
Pe obrazul ce doare.
Ce este un sărut 
Din senin apărut?
E o mirare prea dulce, 
Când dorul ți-l aduce.
Sărutul e-un foc arzător. 
Dat uneori mult prea ușor.
Sărutul e-o rază de lumină, 
Pecete senină pe o inimă plină.
Sărutul e dor, e speranţă, 
Este toată ardoarea de viaţă.

O floare, e o sărutare
    de Angela Ciuraru
Ce este o floare?
O floare,
Este  o sărutare,
Pe-o amintire lăsată
Într-un sertar odată.
Dar deloc uitată!
Fă-ţi amintiri duioase,
Cu întâmplări frumoase.
Păstrezele nealterate
Ca-n viaţa ta să ai din toate:
Trecut, prezent şi viitor,
Combină-le, e mai uşor!

Tinereţe...
de Angela Ciuraru
Magic este universul tinereţii!
Două mâini se leagă,
alungând clipa tristeţii.
Îmbrăţişarea şi sărutul,
valsează în pereche
ca aerul şi vîntul,
dansând pe la ureche.
Astăzi, vântu-i liniştit, e calm.
Mâine, poate-i un vacarm,
De pasiuni aprinse,
Scânteietoare vise!

SĂRUTUL
    de Angela Ciuraru
Am fost sărutată, pentru prima dată,
De soare, atunci când am văzut multă lumină.
De aceea am faţa atât de senină,
Cu-al său sărutat, pe furiş, am fost mângâiată.

Am sărutat, pe obraz, pentru prima dată,
Copiii mei, atunci când i-am născut,
Am sărutat lacrima lor de început,
Şi mânuţele ce le-am cuprins deîndată.

Am sărutat toate florile, cerul şi stelele,
Am sărutat marea şi zarea, îndepărtarea.
Am sărutat visurile şi jocul din ele,
Reuşitele mele, când s-au sfârşit căutările.

Am să sărut pământul meu drag,
Chiar dacă el, aprig şi nemilos, mi-a luat,
Oamenii dragi, de-acasă, din prag.
Am să-l sărut, neîncetàt, oricâte doruri m-au mâniat.

Am fost sărutată de o pală de vânt,
Ce duce pe aripa sa un cuvânt.
Magia cuvântului de toţi aştreptat,
Miracol divin prin ceruri purtat. 

"DA, DA, TE ŞTIU EU"

de Rabindranath Tagore

Am sărutat această lume cu ochii si cu mâinile,
în faldurile inimii nenumărate-învăluind-o.
I-am potopit şi zilele şi nopţile cu gânduri,
până când lumea şi viaţa mea
s-au contopit într-una singură.
Şi dragă mi-i viaţa,
pentru că dragă mi-i lumina cerului
întreţesută-n mine.
Dacă a părăsi această lume
e tot atât de-nvederat cu a iubi-o –
trebuie să fie un tainic înţeles
între-ntâlnirea şi despărţirea vieţii.
Dacă iubirea de viaţă
s-ar dezamăgi în moarte,
atuncea cancerul dezamăgirii
ar roade măduva a toate,
iar stelele şi-ar tot zbârci lumina,
până s-ar face negre-n întuneric"... 

Sărutul
   de Nichita Stănescu

Vederea lumii se-ndumbrea, cand noi
ne sarutam in piete si in scuaruri
Un aer mat ne-nfasura, si nimeni
nu ne-a lovit vreodata cu privirea.

Doar steaua neagra a parului tau scurt
Imi atingea cu clinchet stins, un umar,
si toti credeau ca bate-n arbori ora
cand soarele apune la amiaza.

Si pasari mari se coborau pe banci
si pe statui, pe cabluri peste iarba...
Luceau intens, presate de-un cer
pe care-l incepea iubirea noastra.

TINERII   
de Nichita Stănescu
Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însuşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute.

SĂRUTURI INFINITE
„Când te apucă dorinţa de săruturi infinite, pentru a nu cădea în neliniştea unei voinţe care nu ştie ce vrea şi într-o măcinătoare confuzie de senzaţii contradictorii, încearcă să-ţi consumi într-o fugă, într-un mers ritmat tot surplusul de energie şi de încordare nervoasă.

În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat.

Cheltuieşte-ţi în fiecare pas un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi în progresul oboselii uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze.

Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare în furtună, iar nu ca dintr-o floare în toamnă. Şi risipirea aceasta să nu semene unei înfrângeri şi nici unei renunţări, ci miile de săruturi să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete cu câte tristeţi ea a întunecat-o.”
EMIL CIORAN –„Cartea amăgirilor”, 1991


SĂRUTĂ-MĂ  
    de Magda Isanos
Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.
.........................................................
Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară. 

 SĂRUTUL
de Radu Ghir
Cum, sus, în pisc, ne-nlănţuie sărutul
ori în prăpăstii oarbe ne scufundă,
nu ştim de strâne-n cupa lui rotundă
sfârşitul unui cer sau începutul.

Adânci milenii poate ne inundă,
poate-n genuni ni se dizolvă lutul,
se naşte -un ev, se-ntunecă trecutul,
sau timpul vast se rupe de secundă...
 
Ce scări de-argint ne duc spre-nalte zone,
în pulbere de sori să ne transforme?
Tu capeţi chipul limpezii madone,
 
eu, trup de zeu al bolţilor enorme;
în noi tresar păduri de anemone
şi-ntâia oară lumea prinde forme. 

 CITATE despre SĂRUT

" Un sărut legal nu valorează niciodată cât un sărut furat." (Guy de Maupassant)

„Cerul sărută pământul prin ploaie, pâmântul cerul prin flori.”
(R. Tagore)

"Sărutul e trucul fermecător găsit de natură pentru a opri cuvintele, atunci când devin inutile." (Ingrid Bergman)

”Sărutările unei femei sincere au o dulceață dumnezeiască , ce pare a pune în fiecare mângâiere un suflet , un foc subtil de care inima se simte cuprinsă”
(Honore de Balzac ”Femeia la treizeci de ani”)

"Două zâmbete care se apropie, se termină într-un sarut." Victor Hugo

"Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte." (aforism de Vasile Ghica)


6 iulie - "Ziua internaţională a sărutului"


                                                 Constantin Brâncuși "Sărutul"


                             Constantin Brâncuși "Sărutul" - variațiuni pe aceeași temă